Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, unul dintre cele mai importante teatre din țară, cu o tradiție de peste 170 de ani și cu o activitate internațională de prestigiu, a lansat vineri, 15 ianuarie 2021 proiectul internațional „Hektomeronul”, un mesaj universal al speranței.
În vechiul Kyoto, un savant Shinto se simte distras de la rugăciune și caută să practice un ritual de purificare pentru a-și curăța sufletul. Se hotărăște să plece spre sanctuarul sacru Hie; va parcurge singur drumul, ignorând orice distragere în căutarea echilibrului, fără să se abată. Dar într-o zi, întorcându-se spre casă, aude țipete disperate de ajutor. Iseult Gillespie ne împărtășește povestea îndurării.
Joi, 24 decembrie 2020, în ajunul Crăciunului, Teatrul Odeon și Asociația „Clasic e Fantastic” oferă publicului online, gratuit, începând cu ora 11:00, un spectacol a cărui poveste se desfășoară chiar în noaptea Ajunului, cel mai potrivit timp pentru înfăptuirea minunilor și împlinirea visurilor, „Ceaikovski și Povestea unui Spărgător de nuci”. Din distribuție fac parte Alexandra Laura Badea, Monica Ciută, Selina Colceru, Filip Ristovski, Irina Sârbu, Alexandru Unguru, Raluca Ouatu (pian) și Monica Buștean (vioară). Regia este semnată de Monica Ciută, iar scenariul de Cristina Sârbu și Ana Sârbu.
Când ești în căutarea unui job, e posibil să nu te simți suficient de pregătit sau calificat pentru a-l obține. Dar ești cu siguranță. De aici poți învăța cum să-ți transformi îndoielile și nesiguranțele în puncte forte, conform fondatoarei și CEO-ului organizației Braven, Aimée Eubanks Davis.
Era o stradă îngustă și întortocheată, cu case mici, urâte și dărăpănate.
Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche și de șubredă încât îți venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme.
Cine putea să locuiască pe-o astfel de stradă, decât lumea nevoiașă? Dar sărăcia se dovedea în acest loc cu atât mai necruțătoare cu cât, în fața odăii de la mansardă, era atârnată o colivie veche în care se afla un canar de toată frumusețea. Stăpânul n-avusese pesemne la îndemână un păhăruț din care să-i dea canarului să bea apă și pusese în loc un gât de sticlă, întors cu fundul în sus și astupat în partea de jos cu un dop. Dar bietului canar puțin îi păsa de urâțenia coliviei lui. Sărea sprinten de pe o stinghie pe alta și ciripea cu toată voioșia, mai ales atunci când stăpâna lui, o fată bătrână, îi aducea un pumn de verdeață.