15 octombrie 2020
Un tatuaj misterios pe braț a fost cel care a condus-o pe Sara Jones, un copil adoptat de părinți albi, către originile sale sud-coreene. Căutarea familiei sale biologice a învățat-o că poveștile despre adopția trans-rasială prezintă, adesea, noua viață în străinătate, ca pe o lovitură norocoasă care cere recunoștință nesfârșită, ascunzând o realitate mult mai complexă. Prin experiența ei despre pierdere și descoperire, Jones oferă recomandări părinților adoptivi pentru a putea proteja poveștile culturale și personale unice ale copiilor lor.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
14 august 2020
Un soț și o soție erau disperați. Femeia a dat naștere celui de-al treisprezecelea copil, iar familia rămânea fără mâncare și bani. Rătăcind prin pădure, tatăl a întâlnit o siluetă descărnată cu ochii supți și o față sfrijită: era însăși Moartea, care a venit să se ofere pentru a fi nașa copilului. Iseult Gillespie ne spune povestea Morții și a doctorului.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
30 iunie 2020
A fost odată un biet om necăjit ca vai de capul lui. Și nu era prost creștinul, dar o piază rea i se punea de-a curmeziș, așa că tot ce făcea îi ieșea pe dos. Muncea din răsputeri omul și abia ce putea să încropească după multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte.
Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine.
De la un timp și-a dat el cu gândul că poate locul unde i se nemerise să stea și să muncească e blăstămat. Și luându-și ce bruma îi mai rămăsese, se mută cu sărăcie cu tot aiurea. Dar nici acolo nu-i fu mai acătărei.
În sfârșit, toate i se înturnau împotrivă, până ce la urma urmei se hotărî să-și încrucișeze mânile pe pept și să aștepte moartea liniștit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
26 iunie 2020
Un anume Miller corpolent ce abia se ţine pe cal, răspândește zvonuri despre soţia frivolă a unui tâmplar bătrân arțăgos şi despre ucenicul pe care l-a luat drept amant. Aceasta ar putea părea o glumă obscenă, însă ea reprezintă o parte din cele mai apreciate lucrări pe care literatura engleză le-a creat vreodată: „Povestirile din Canterbury”. Iseult Gillespie ne împărtășește tot ceea ce trebuie să ştiţi pentru a citi colecția clasică a lui Geoffrey Chaucer.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
7 mai 2020
Paula Stone Williams știa de la o vârstă fragedă că este transsexuală. Dar, în timp ce a devenit părinte și proeminent pastor evanghelic, s-a temut că dezvăluirea acestui lucru va însemna să piardă totul. În această discuție emoționantă, profund personală, Paula și fiul ei Jonathan Williams împărtășesc ce a însemnat tranziția Paulei pentru familia lor – și reflectează asupra drumului lor spre eliberare. După cum spune Jonathan: „Nu pot cere tatălui meu să fie altceva decât adevăratul lui sine.”
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
29 aprilie 2020
Mama stătea lângă micuțul ei copil; era foarte tristaă pentru că se temea că acesta ar putea muri. Copilașul era foarte palid, ochișorii lui erau închiși și, uneori, scotea câte o răsuflare grea, adâncă, aproape ca un oftat, iar mama se uita la el cuprinsă de o tristețe și mai mare.
Cineva a bătut la ușă, și un sărman bătrân a pășit înăuntru. Era îmbrăcat într-un strai ce aducea cu o cergă pentru cai și avea cu adevărat nevoie de un astfel de vestmânt ca să îi țină de cald pentru că era o iarnă foarte rece; întreg ținutul era acoperit de zăpadă și gheață, iar vântul era atât de ascuțit că ar fi putut tăia fețele oamenilor ieșiți pe afară. Micuțul s-a trezit pentru un moment, iar mama, văzând că bătrânul tremură de frig, s-a ridicat și a pus o mică cană de bere pe sobă pentru a se încălzi. Bătrânul s-a așezat pe fotoliul balansoar, iar mama și-a tras un scaun aproape de el, s-a uitat iarași la copilul ei bolnav, ce continua să respire greu, și l-a prins de mâna lui micuță. „Crezi că va rămâne la mine, nu-i așa?” a zis ea. „Desigur că Preaîndurătorul Dumnezeu nu îl va lua de lângă mine.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
