Search Results

 24 decembrie 2018

„Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece” de George Topîrceanu

Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc. Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă.

În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv.

Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?… Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminte”, cum se zicea pe vremuri, și de amărât ca Iosif. Versificația bogată, ritmul săltăreț, rima abundentă, în cascadă, puteau fi mai degrabă imitate.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 7 noiembrie 2018

Noi nu plecăm de aici

Maia Mălăncuș, câștigătoarea primului sezon Vocea Romaniei Junior, după colaborarea cu Adda pentru single-ul „Vreau să zbor”, lansează a doua sa piesă, „Noi nu plecăm de aici” și a revenit în studioul mentorului ei, Marius Moga, pentru această a doua piesă.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 octombrie 2018

Le più belle laude / Cele mai frumoase laude

Publicul este așteptat miercuri, 17 octombrie 2018, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la cea de 50-a ediție a Serilor italiene Humanitas, dedicată apariției volumului bilingv „Le più belle laude / Cele mai frumoase laude” de Iacopone da Todi. La eveniment vorbesc Excelența Sa Monseniorul Miguel Maury Buendía, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, Oana Sălișteanu, Matteo Leonardi, Teodor Baconschi, Bogdan Tătaru-Cazaban și Smaranda Bratu Elian.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 14 august 2018

„Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul” de George Topîrceanu

Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini.

Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente.

Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormali” au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație…

„Sfinxul” își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine…”

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 25 iulie 2018

„Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru” de George Topîrceanu

„Cocostârcul albastru” cuprinde o serie întreagă de povestiri, independente una de alta, dar legate între ele printr-un fin procedeu de compoziție. Fiecare în parte face impresia unei mici capodopere. Alăturarea formează ca un mozaic de pietre prețioase și farmecul lor sporește încă din ansamblu.

Este o armonioasă îmbinare de romantism și realism, o perindare captivantă de întâmplări din trecut și din vremea mai nouă, de oameni mânați de patimi care sfârșesc uneori tragic; o galerie variată de figuri, unele prinse în cadrul mai aspru al prezentului, altele evocate ca într-o lumină de vis din pâcla vremii și din liniștea morții.

Niciodată, chiar în opera dlui Sadoveanu, poezia naturii ș-a amintirilor, nostalgia și melancolia pătrunzătoare a lucrurilor dispărute pentru totdeauna nu și-au găsit o expresie artistică mai desăvârșită.

Cartea aceasta e cea mai pură esență de sadovenism.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 7 iunie 2018

Mia Birdsong: Povestea pe care o spunem despre sărăcie nu este adevărată

Ca și comunitate globală, cu toții vrem să punem capăt sărăciei. Mia Birdsong sugerează un punct de plecare extraordinar: să apreciem abilitățile, elanul și inițiativa aduse de oamenii săraci în viața grea de zi cu zi. Ea ne îndeamnă să ne uităm mai bine la oamenii modești: poate sunt săraci material, dar nu și sufletește.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa '+nu +mai +pune +la +suflet'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

septembrie 2024
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii