Doamnelor și domnilor, când Societatea anglo-română mi-a cerut să vorbesc despre un subiect oarecare, eu am urmat un vechiu obiceiu al mieu, anume acela de a vorbi numai despre lucruri trăite, trăite de acela care vorbește, fiindcă socot că este o foarte mare greșeală aceia de a se presinta de conferențiar lucruri pe care le-a cercetat anume pentru conferință, lucruri în care el s-a întrodus numai în momentul acela ; orice presintare a unui subiect pe linii care au fost hotărîte de altcineva este fără îndoială ceva artificial și rece. Pentru a vorbi de un subiect, trebuie să fi avut cineva o atingere îndelungată cu acest subiect, trebuie să fi lucrat asupra lui și trebuie ca subiectul să fi avut o influentă asupra aceluia care vorbește, pentru ca, la rândul lui, acela care vorbește să poată introduce alte elemente decât acelea care se presintă de obiceiu.
Mi s-a părut că secretarul acestei societăți, pe cât de alese, pe atât de restrânse în această seară, ar fi dorit să aleg altceva. M-am gândit însă că e bine să mă țin în domeniul literar, în care nu se poate aduce împotriva vorbitorului intenții pe care nu le-a avut, — noi trăim vremuri de acelea în care este bine a se păzi cineva de tot felul de intenții pe care nu le-a avut și pe care i le atribuie, într-un chip așa generos, alții. Așa încât era sigur că nu voiu vorbi de politica englesă, pentru că ar fi fost o ieșire din neutralitatea pe care o conservăm cum se cuvine, cu o răbdare care ni face cinste. Prin urmare subiect politic nu era să ating, iar subiectele economice, care sânt la modă, îmi sânt străine ; rămânea să aleg în domeniul literar ceva care să fi fost în foarte strânsă legătură cu lecturile mele. Așa încât a trebuit să mă cobor până în anii, atât de depărtați, ai tinerețelor mele.
În 1925, Frida Kahlo venea de la școală spre casă, în Mexico City, când autobuzul în care călătorea s-a izbit de un tramvai. A suferit leziuni aproape fatale și invaliditatea ei a devenit o temă majoră în picturile sale. De-a lungul vieții, a fost și creatorul, și muza din spatele unor lucrări de artă extraordinare. Iseult Gillespie face o incursiune în viața și opera Fridei Kahlo.
Harnice, posomorite și sinistre torc cele trei surori la lumina lividă a opaițului ce le luminează. Severă ține una în mâna-i vestejită furca fatală, cu lâna albă și neagră din care scapătă un fir de întuneric și altul de lumină; cu luare-aminte învârtește cealaltă fusul neastâmpărat pe care vine să se cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul.
O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună? Un zâmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zâmbească; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmânt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca pe niște giulgiuri, cele ce n-au cunoscut divinul farmec al tinereții, nici bucuria ce-o resimte frumusețea în fața oglinzii, nici reveriile dulci ce le dă amorul, torc înainte nesfârșita lână ce-o scapătă caierul înfrățind firul de lumină și firul de întuneric pe care așteaptă să-l taie recele fier al foarfecei…
În 2008, au fost descoperite două schelete vechi de 9.000 de ani care aveau oasele infectate cu o bacterie foarte cunoscută. Grecii antici numeau boala cauzată de acestă bacterie drept ftizie, incașii chaky oncay; astăzi se numește tuberculoză sau TB. TB e una dintre cele mai fatale infecții, cauzând mai multe decese decât malaria și HIV-ul. Cum s-a ajuns aici? Melvin Sancas ne explică cauzele.
În urmă cu câteva luni ne-a declarat că „E nebună românca”, însă acum Lora strânge „armada” şi începe tornada odată cu lansarea noului single „Fii tu fata”.
În contextul aniversării a cinci secole de la începutul expediției lui Magellan, Romfilatelia invită pe cei interesați să descopere emisiunea de mărci poștale „Magellan, 500 de ani de la începutul călătoriei în jurul lumii”, disponibilă începând de marți, 24 septembrie 2019, în magazinele Romfilatelia.
Încarc...