Următorul text poate fi admirat într-o biserică din Baltimore, S.U.A., autorul nefiind cunoscut; se pare că textul provine din Filipine şi că ar fi fost conceput de un călugăr misionar, undeva prin secolul al XVII-lea:
Păşeşte în linişte, împăcat, prin zgomotul şi graba zilei, şi ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil fără să îngenunchezi, trăieşte în bună înţelegere cu toţi oamenii.
Rosteşte-ţi dreptatea limpede şi blând; ascultă pe ceilalţi, chiar pe cei ignoranţi sau împătimiţi. Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente şi agresive-sunt ofensa adusă spiritului.
Nu te compara cu alţi oameni, astfel nu vei deveni vanitos şi nici dezamăgit; pentru că întotdeauna vor exista fiinţe superioare sau inferioare ţie.
Bucură-te de împliniri şi stăruie în năzuinţele tale. Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă; ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător. Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovărată de înşelătorii; dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea. O mulţime de oameni luptă pentru idealuri înalte şi pretutindeni viaţa este plină de eroism. Fii tu însuţi şi, mai ales, nu simula dragostea.
Nici să fii cinic în iubire, pentru că în faţa tuturor lipsurilor şi urâciunilor ea este perenă că iarba. Cu smerenie, ascultă sfatul celor încărcaţi de ani. Acceptă cu graţie elanul tinerilor. Adună putere în spirit să fii apărat în faţa nenorocirilor întâmplătoare, dar nu înnopta în casa iluziei.
Teama este născută din singurătate şi din oboseală.
Dincolo de o sănătoasă disciplină, fii îndurător cu tine. Eşti un copil al Universului, nu mai puţin decât arborii şi stelele; ai dreptul să exişti aici şi acum şi, indiferent dacă îţi este clar sau nu, Universul evoluează cum trebuie.
De aceea, fii în pace cu Dumnezeu, oricum ţi-L imaginezi tu; şi oricare îţi sunt acţiunile şi dorinţele în zgomotul confuz al vieţii, fii împăcat cu sufletul tău.
Cu toată falsitatea, truda şi visele sfărâmate, lumea este încă minunată.
Poartă-te cu grijă. Luptă să fii fericit.
Încarc...
Publicat de Petru Dimofte in Eseuri
