„Fata dinainte” este primul thriller psihologic scris sub pseudonim de J.P. Delaney, care a publicat anterior ficțiune de succes sub alte nume. Romanul este în curs de apariție în peste 40 de țări, iar în România publicat deja în colecţia BuzzBooks la Editura Litera, și urmează să fie ecranizat de regizorul Ron Howard, câștigător al Premiului Oscar.
Prin cea mai recentă emisiune filatelică, disponibilă începând de vineri, 24 februarie 2017, Romfilatelia introduce în circulație o serie de mărci poștale dedicate unei astfel de modalități de comunicare și relaționare socială, care poartă numele de „Postcrossing”. Nevoia de a comunica este unul dintre cele mai frumoase atribute ale ființei umane. Dorința și bucuria de a intra în contact cu alți oameni, a îmbrăcat în istorie diferite forme și mijloace, cu particularități specifice, în timp și spațiu.
Prezentat în premieră mondială la Festivalul Internațional de Film de la Montreal, producția Spania-România-Franța „La Madre” („De ce, mamă?”) se lansează în cinematografele din România pe 24 februarie 2017. Scenariul a fost dezvoltat în cadrul Atelierului Cinéfondation din cadrul Festivalului de la Cannes și a fost selectat în competiția oficială a Festivalului Internațional de la Valladolid în 2016.
Publicul este aşteptat de Editura Humanitas la Librăria Humanitas de la Cişmigiu sâmbătă, 25 februarie 2017, ora 17:00, la o întâlnire cu Dan C. Mihăilescu, Ariana Rosser Macarie şi Lidia Bodea despre emoţionantul volum confesiv „Case, trenuri şi andrele” de Ariana Rosser Macarie.
Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Dacă ar ști omul unde-l pot purta, pașii vieții, mintea, curajul, câteodată prostia sau disperarea… Însă dorința de a fi liber, nu o poate opri nici moartea. Libertatea nu ne-o dă și nici nu ne-o poate lua nimeni. Aceasta s-a născut odată cu noi. Ea este sacralitatea eului nostru. Ea este altarul pe care ne picurăm lacrimile adevărului când suntem privați de el. Acolo, în ea, în noi, ne închinăm și suntem siguri, că nimeni nu poate ajunge la noi. De aceea, mulți oameni adevărați au rezistat la cele mai cumplite încercări, torturi, presiuni, căci aceștia au în ei un altar al libertății, altar frumos, ca un Isus viu care le vorbește. Cu ea, libertatea, în fața acestui altar ne naștem și-n ea murim, căci și moartea este o parte a libertății.
Sunt însă oameni, care au în ei altarul satanei. Aceștia se hrănesc cu libertatea altora, aceștia se bucură și chicotesc construind în ei morminte de nedreptăți. Ei nu pot însă să îngroape adevărul sau libertatea în aceste morminte. Ei fură adevărul, îl stâlcesc, îl chinuie, îl torturează, apoi încearcă să-l distrugă, să scape de minciună și de crimă, dar nu reușesc. Ei nu lasă decât pârjol în urma lor, pârjol de suflete ucise, însă adevărul nu poate fi, nici îngropat, nici ars, nici distrus. El iese mai devreme sau mai târziu la lumină. De ei, de oamenii răului, voi vorbi altădată.