La mijlocul secolului XIX, podurile suspendate se prăbușeau în toată Europa. Cablurile lor industriale se uzau și se rupeau sub greutatea tablierului acestora. Atunci inginerul german american John Roebling a propus construirea celui mai mare și mai scump pod conceput vreodată, oficialii orașului New York fiind sceptici pe bună dreptate. Alex Gendler ne detaliază construirea emblematicului pod Brooklyn.
fără voturi
Încarc...Bine ați venit în România! O urare tradițională, adresată oaspeților dornici să cunoască frumusețile naturale, spirituale, istorice și arhitecturale ale României. Romfilatelia introduce în circulație o emisiune de mărci poștale cu titlul urării amintite, joi, 9 mai 2019, dată ce coincide cu Ziua Europei, sărbătorită și în România, ca stat al Uniunii Europene.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Andra a lansat videoclipul piesei „La refren”, single extras de pe albumul „Iubirea schimbă tot” ce conține 18 piese şi este al 13-lea album din cariera de aproape 17 ani a artistei. O coproducţie MediaPro Music/Andra Records, single-ul „La refren” este compus de către Marius Moga, Adrian Klein, Vlad Vedeş, pe un text de Marius Moga. Cu un mesaj emoţionant despre dragoste, împăcare şi greşelile pe care cu toţii le facem, videoclipul este reprezentarea metaforică a unei poveşti de iubire pe care singurătatea pune stăpânire.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Cum ar fi dacă traficul ar curge pe străzi la fel de eficient și silențios ca sângelui în corpul nostru? Excentricul transporturilor Wanis Kabbaj crede că ne putem inspira de la funcționarea genială a corpului pentru a crea viitoarele sisteme de transport. În gândirea sa revoluluționară, vorbește despre concepte modulare, autobuze detașabile, taxiuri zburătoare și rețele de module magnetice suspendate care pot contribui la transformarea visului, a unei lumi dinamice fără șoferi, în relitate.
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
