17 noiembrie 2016
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
9 septembrie 2015
La conferința TEDx TelAviv, Shimon Steinberg vorbește despre diferența dintre dăunători și insecte – și prezintă avantajele folosirii insectelor bune pentru a lupta contra celor rele, evitând chimicalele în misiunea noastră de a produce recolta perfectă.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
22 octombrie 2013
Editura Humanitas lansează cartea „Dragul meu turnător” de Gabriel Liiceanu. Este o carte aparte, plină de surprize, despre supravegherea totală în vremea lui Ceauşescu şi nu numai.
Douăzeci de ofiţeri şi zeci de alţi „lucrători” ai Securităţii, plătiţi din „banii poporului”, contribuie la naşterea unui „dosar de urmărire informativă”: două mii de pagini, sute de ore de benzi de ascultare şi de fotografii. Cum arăta o lume în care puteai fi pus sub lupă clipă de clipă? În care ţi se puteau măsura până şi respiraţiile în somn?
Gabriel Liiceanu îl descoperă – la treizeci şi cinci de ani după ce acesta îşi începuse „activitatea” – pe turnătorul său la Securitate. Şocul descoperirii ia mai întâi forma unui şir de scrisori. Cei doi se întâlnesc apoi faţă către faţă. Are loc un dialog demn de literatura absurdului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Memorii, Ştiri
19 august 2013
În data de 15 august 2013, conducerea Târgului de Carte Bok& Bibliotek de la Göteborg, la care anul acesta România este țară invitată de onoare, a emis un comunicat de presă, având ca subiect numărul mare de cărți traduse din română în suedeză în 2013, în care se arată:
Târgul de Carte de la Göteborg, 26-29 septembrie, are anul acesta în centru literatura română. Inițiativa este susținută de un număr record de traduceri în limba suedeză: unsprezece titluri aparținând unor genuri diferite. Nouă dintre autorii cărților traduse participă la târg, fie în programul de seminarii, fie în programele de la standul României.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
17 iunie 2011
Articolul ce urmează cuprinde unele observaţii cu privire la textele trimise de epigramiştii aspiranţi la premiile oferite de Ediţia VI-a a Concursului Naţional de Epigramă „Mircea Trifu”, Bucureşti, februarie 2011. Textul, apreciat de noi ca deosebit de util tuturor epigramiştilor, ca şi epigramele adăugate deja pe site, le-am preluat din volumul „O, Tempora! O, Mores!” alcătuit de dr. în filologie, prof univ. Elis Râpeanu.
Am socotit ca să adăugăm textului original – în loc de tablă de materii – unele sublinieri care să îngădue, celui ce reciteşte lucrarea, să descopere mai uşor locul unde poate găsi anumite pasaje tratând problemele ce-l interesează.
(Gheorghe Culicovschi)
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
21 iulie 2009
Fragmente din prima parte a capitolul „Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii” dedicat „bardului de la Mirceşti” (?21 iulie 1821 – 22 august 1890) de către Eugen Simion în lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti” (ediţia apărută la editura Cartea românească, Bucureşti, 1980):
„Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care îl detestă cel mai mult. Când se face frumos afară, se pregăteşte de călătorie. Literatura este lăsată deoparte, fără remuşcări, până ce un val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceaţă groasă îl fugăresc, iarăşi, în cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă îi revine, în tihna biroului fantezia se eliberează. Liniştea, confortul interior şi timpul rău sunt cele trei condiţii preliminare ale scrisului său. […] O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărârea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă într-o bucurie a spiritului laborios:
Cât ţine timpul aspru – scrie el lui Ion Ghica – cât termometrul face gimnastică sub linia de la zero ca sub un trapez ideal, îmi umplu zilele cu îndeletniciri intelectuale şi cu întreţinerea focului din sobe. Am ajuns în arta aceasta la înălţimea vestalelor şi acum ştiu a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa în ţara noastră. Dimineaţa îmi place să mă scol de cu noapte şi să găsesc cabinetul meu de lucru bine încălzit şi vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri şi desmerdări, aşteptând porţiile lor de zahăr; biuroul mă cheamă lângă el, arătându-mi calamara plină, condeiul zburdalnic, hârtia albă. „La lucru!” îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri a cabinetului şi cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Iaşul, cu Montpellier, chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă crivăţul.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
