Editura Humanitas lansează cartea „Dragul meu turnător” de Gabriel Liiceanu. Este o carte aparte, plină de surprize, despre supravegherea totală în vremea lui Ceauşescu şi nu numai.

Douăzeci de ofiţeri şi zeci de alţi „lucrători” ai Securităţii, plătiţi din „banii poporului”, contribuie la naşterea unui „dosar de urmărire informativă”: două mii de pagini, sute de ore de benzi de ascultare şi de fotografii. Cum arăta o lume în care puteai fi pus sub lupă clipă de clipă? În care ţi se puteau măsura până şi respiraţiile în somn?

Gabriel Liiceanu îl descoperă – la treizeci şi cinci de ani după ce acesta îşi începuse „activitatea” – pe turnătorul său la Securitate. Şocul descoperirii ia mai întâi forma unui şir de scrisori. Cei doi se întâlnesc apoi faţă către faţă. Are loc un dialog demn de literatura absurdului.

Care era crima celui urmărit? Cum putea pune în pericol, în anii ’70, un tânăr intelectual umanist „ordinea şi orânduirea de stat”?

În ultima clipă, intră în scenă maiorul de Securitate care recoltase şi pusese în ordine paginile „dosarului de urmărire”. Dar lucrurile se răstoarnă: cel care ani la rând fusese urmăritorul devine, pe neaşteptate, cel urmărit.

Gabriel Liiceanu concluzionează: „Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă şi fără ranchiună, din simplă nevoie de a înţelege geneza şi fiziologia unei ticăloşii istorice. Dar poate, mai ales, din dorinţa de a ţine trează uimirea în faţa miracolului răului care însoţeşte natură umană.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Memorii, Ştiri
1 comentariu »