Pe 10 aprilie la gala finală a ediţiei a opta a Festivalului Internaţional de Satiră din Bijeljina (Bosnia şi Herţegowina) lui Valeriu Butulescu i s-a decernat premiul „Welika plaketa” pentru activitate literară.
Juriul şi-a motivat astfel decizia: „Valeriu Butulescu este unul dintre cei mai buni şi mai activi scriitori satirici din Balcani, un excelent popularizator al aforismelor în întreaga lume”.
Pe 7 decembrie 2010, la Belgrad, în Sala de festivităţi a Ministerului pentru Diaspora, au fost decernate premiile Fundaţiei „Radoje Domanovic”, cea mai înaltă distincţie acordată în Serbia pentru promovarea satirei în diverse domenii ale artei (literatură, teatru, film, muzică etc).
Deputatul Aleksandar Cotric, scriitorul Valeriu Butulescu şi poetul Adam Puslojic
În ritmul obişnuit, s-au mai adunat o mie de citate. Şi numărul de voturi este în creştere, chiar uşor accelerat. Continuaţi să vă exprimaţi părerile prin vot şi beneficiile se vor vedea din ce în ce în ce mai mult!
După cum am propus anterior, facem o primă încercare de a avea „moderatori”, adică persoane care se implică mai mult decât ca „editori” (aşa cum îi numim pe cei care adaugă material pe Citatepedia). Numărul de utilizatori a devenit foarte mare (peste 160.000 într-o lună scurtă ca februarie) şi în mod cert, privind pe termen lung, este necesar să găsim formule pentru ca actvitatea pe site să fie mai atent urmărită, pentru a observa cât mai rapid greşelile şi abuzurile, acţionând în consecinţă. Este deci necesar un grup de utilizatori care chiar să aibă unele drepturi suplimentare, pentru a putea acţiona eficient. Deja s-au adunat mai multe idei, care urmează să fie puse în practică (precizări la momentul respectiv).
Aşadar, echipa care va urmări activitatea de pe site este alcătuită din:
Simona Enache – ca de obicei, dornică să sprijine ceea ce facem, va urmări tot ce se adaugă pe site, inclusiv comentariile; excepţie vor face doar secţiunile precizate mai jos
Ica Ungureanu – epigramistă cu experienţă, va urmări atent ce se adaugă în secţiunea Epigrame
Lucian Velea – eu voi urmări atent secţiunea Replici (care este mai dificilă) şi comentariile; desigur, voi superviza în continuare totul
Ceea ce facem acum este experimental, având rolul de a ne îndrepta spre o soluţie optimă pe termen lung. Şi alţii se pot alătura. Obiectivul este că creăm un spaţiu virtual cât mai interesant şi plăcut.
Ed Ulbrich, guru în efecte digitale de la Digital Domain, explică tehnologia câştigătoare de Oscar care a permis echipei sale să creeze digital versiuni mai tinere sau mai bătrâne ale feţei lui Brad Pitt pentru filmul „Strania poveste a lui Bejnamin Button”.
Aniversarea a o sută de ani de la naşterea lui Eugene Ionesco va fi sărbătorită în cadrul ediţiei a XV-a a Festivalului Naţional Studentesc de Teatru al Absurdului „Eugene Ionesco„, ediţie care se va desfăşura în perioada 27 – 29 noiembrie 2009 la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Festivalul „Eugene Ionesco” este un eveniment unic în peisajul teatral românesc, un proiect tradiţional al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, dedicat exclusiv genului de teatru al absurdului, gen teatral a cărui consacrare este legată de numele dramaturgului de origine română. Este un proiect iniţiat de Teatrul Studenţesc Podul (regizor Cătălin Naum) căruia i s-a alăturat Compania de Artă Studio 24 (regizor Mihai Serghei Todor), ambele formaţii reprezentative ale Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti.
De ce Eugene Ionesco? Pentru că, aşa cum spune regizorul Cătălin Naum, „Eugene Ionesco şi-a păstrat tinereţea, curiozitatea de a descoperi şi, ceea ce este cel mai important în dramaturgia lui, nu a dărâmat tradiţii culturale, ci, însuşindu-şi marea experienţă a omului în trecerea lui prin aceasta efemeră existenţă, a adăugat încă o cărămidă la uriaşa construcţie pentru care a fost creat omul.” Şi pentru că, adaugă şi regizorul Mihai Lungeanu, vicepreşedinte al Societăţii Culturale „Eugen Ionescu” din Slatina, „avem nevoie urgentă de privirea pătrunzătoare şi necruţătoare a celui care a înţeles că a avea pertinenţa şi curajul de a spune „NU” înseamnă a-ţi asuma libertatea de gândire, simţire şi trăire…”
Fragmente despre Dimitrie Anghel (16 iulie 1872 — 13 noiembrie 1914) selectate din volumele II şi III ale lucrării „Istoria literaturii române contemporane” aparţinând lui Eugen Lovinescu (ediţia apărută la Editura Minerva, Bucureşti, 1981):
„Filonul poeziei lui D. Anghel s-a prelins între două strate literare impermeabile. Dedesubt, stratul literaturii sămănătoriste, valorificată prin ideologie naţională şi socială, i-a împiedicat penetraţia şi actualizarea:
În acest timp de liberă camaraderie artistică, scria, de pildă, d. Iorga despre Anghel, poetul s-a gândit mult asupra sa, asupra altora. S-a crezut nedreptăţit şi a simţit o plăcere amară în aceasta. Când s-a ivit iarăşi, poet, căuta în lumea florilor eroii săi într-o vreme când ne dădeam cu toţi silinţa să aflăm literaturii româneşti alte izvoare şi altă interpretare. Imnurile către florile scumpe de oraş erau aşadar o sfidare.
Prin neconformism cu ideologia sămănătoristă, poezia lui Anghel era, prin urmare, privită ca inactuală de critica sămănătoristă şi trecută printre preocupările inutile.”
6 voturi
Încarc...
