17 august 2017
După succesul din 2014, Annabelle vine din nou pe marile ecrane, iar de data aceasta prezintă publicului chiar începutul poveştii diabolicei păpuși, de la prima ei casă din camera unei fetițe, la prima sa posedare, în filmul „Annabelle 2” („Annabelle: Creation”) care are premiera pe 18 august 2017 în toate cinematografele din România.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Video, Ştiri
23 decembrie 2016
Scris şi regizat de Damien Chazelle, „La La Land” urmăreşte povestea Miei (interpretată de Emma Stone), o actriţă aspirantă, şi a lui Sebastian (interpretat de Ryan Gosling), un muzician îndrăgostit de jazz, care se zbat să atingă succesul într-un oraş în care prea multe vise şi inimi sunt frânte zi de zi. Plasat în Los Angeles-ul zilelor noastre, printre decoruri cuceritoare şi momente muzicale fascinante, filmul surprinde bucuriile, dar şi dezamăgirile cotidiene a doi tineri în încercarea lor de a-şi îndeplini visele. Cu siguranţă unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, care se bucură deja de şapte nominalizări la Globurile de Aur şi se poziţionează astfel ca unii dintre marii favoriţi la Oscaruri, „La La Land” aduce o poveste de dragoste emoţionantă cu ritm şi muzică, în premieră, din 23 decembrie 2016, în cinematografele din toată ţara.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Muzică, Video, Ştiri
23 decembrie 2015
Aleksander Nawrocki este o personalitate marcantă a literaturii de azi a Poloniei, poet de largă recunoaştere internaţională, tradus în zeci de limbi. Organizator a două festivaluri internaţionale: Zilele Mondiale ale Poeziei – UNESCO şi Festivalul Poeziei Slave.
Subtilă şi extrem de elaborată s-a dovedit a fi proza scurtă a lui Aleksander Nawrocki. În „Caietele Columna” s-a publicat, în premieră în România, proza „Fata şi Eretele”, în traducerea lui Valeriu Butulescu. Aceasta, împreună cu nuvelele fantastice „Aureola”, „Paştele” şi cu microromanul „Umbra îngerului său” au fost publicate sub formă de carte la Editura „PERFORMANTICA” din Iaşi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Critică literară, Cărţi
25 ianuarie 2013
În timpul comunismului, pe la începuturile sale în România, conduucătorii partidului comunist au propus Academiei să se unească Institutul de Geologie cu Institutul de Geografie din cadrul Academiei Române.
Specialiştii din cele două institute au rămasă consternaţi. Reunirea celor două instituţii urma să fie hotărâtă de Plenul Academiei.
La şedinţa respectivă a luat cuvântul şi Grigore Moisil, cunoscut pentru ironia acidă pe care o poseda. Acesta a spus:
– Tovarăşi, nu este râu să se unească aceste două Institute, dar eu propun ca în cadrul noului Institut să se treacă şi Geofizica, şi Geotehnica, şi Geodezia, şi Geochimia, şi Geotermia, iar ca treaba să fie completă, să fie trecută şi Geometria, iar ca Preşedinte al acestei instituţii să fie numit respectabilul Geo Bogza!
Bineînţeles că propunerea a căzut.
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Anecdote, Umor
31 octombrie 2012
Excepţional volumul de eseuri în miniatură „Umbra mării şi alte confesiuni”, publicat recent de discretul şi subtilul scriitor Dan Costinaş, la editura clujeană (cu nume parcă predestinat) „Argonaut”.
Aşa cum sublinia prefaţatorul, nimeni altul decât prozatorul şi politicianul Varujan Vosganian, cartea este binevenită, deoarece „literatura română i-a rămas datoare mării şi Dan Costinaş plăteşte cu rafinament, partea sa de datorie”.
Într-adevăr, deşi avem de milenii ieşire la mare, n-am reuşit să ne impunem ca un popor al mării. Şi e greu de găsit o explicaţie. Să fie de vină litoralul nostru, redus ca întindere, supralicitat, totuşi, cu superlativul „Marea cea Mare”? Primele porturi (Histria, Tomis, Callatis) ni le-au făcut grecii. Ai noştri aduceau mierea, ceara, vinul şi grâul până la ţărm. Străinii le încărcau şi le duceau mai departe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Valeriu Butulescu in Critică literară, Cărţi
18 februarie 2010
Odată am auzit pe cineva spunând că posesia nu există în realitate, este o iluzie. Dar o iluzie necesară pentru stabilirea unui tip de ordine relaţională. Adică un soi de prosteală general acceptată, o convenţie, o convenienţă. Însă, ca orice iluzie, ea poate da naştere altor iluzii complementare (dacă accepţi una, de ce nu ai accepta-o şi pe a doua?), cum ar fi legile constituţionale, respectiv pedepsirea celui care fură. Şi în numele unei iluzii, ne comportăm în realitate contrar învăţăturilor lui Hristos, care zic: „Dacă un om te sileşte să mergi cu el o milă de drum, tu să mergi două”, „Dacă un om îţi fură haina, tu dă-i şi cămaşa” sau „Ce valoare are un lucru care poate fi furat?”.
Nu pledez pentru hoţie, încerc să arăt că orice conduită, orice sistem de referinţă care se bazează pe o iluzie este fals(ă) în fond. Şi că iluzia căreia îi dai drept de viaţă va căuta să te înrobească. E în natura iluziilor să facă asta. Se zice că numai cinstea şi adevărul te pot elibera. Prin asta înţeleg că adevărul şi iluzia nu pot coexista. Când una începe, cealaltă se termină. Să-mi fi scăpat oare din vedere ideea de compromis?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Eseuri