4 octombrie 2016
După o preumblare de o lună și jumătate, mă întorsesem în București, loc obișnuit al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de…
Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al întâmplărilor bune sau rele. Aici citii menționata scrisoare și cerui opinia Adunării; toți, afară de mine, îmi răspunseră astfel: „Înțelesul scrisorii este că tu trebuie să descrii tot ce ai văzut pe la locurile pe unde ai umblat.” O asemenea opinie din partea consilierilor în judecata cărora am multă încredere făcu să-mi cază hârtia din mână. Ideea de a face o carte sau o broșură mă umplu de fiori, necunoscute oamenilor fericiți care n-au căzut niciodată în ispită de a se numi autori, ca să ia un rang pe polițele librarilor; căci fiecare autor ce se tipărește, o dată sau de două ori, și face a se vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are curajul nici a deschide gura, fiind sigur că ar auzi drept răspuns că scrisul nu este treaba lor. Dar ca să mă întorc de unde plecasem, ideea de a face o carte mă umplu de fiori: sperând însă că judecătorii se vor fi înșelat, ca niște muritori ce sunt, mă aruncai într-un fiacar și ieșii pe uliță.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Locuri, Memorii
15 septembrie 2016
Sunt câțiva ani de când pentru păcatele mele mă aflam înrolat sub steagurile armiei noastre. Dumnezeu să ierte pe aceia care, socotindu-mă destinat a apăra patria de primejdii, mă însărcina cu străjuirea Dunării și vizitarea numeroaselor picheturi de pază. Născut sub o stea blândă, eu sunt de caracterul cel mai liniștit și niciodată sabia mea n-a fost în ispită a se mânji de sânge. Dacă vrăjmașii țării ar fi știut cu ce om au a face, s-ar fi purtat negreșit cu oarece obrăznicie, la care pașnicele mele aplecări m-ar fi oprit de a le răspunde. Cu toate acestea, sunt departe de a regreta vremea ce am pierdut cu acea ocupație: traiul ostășesc face pe om răbdător și exact. Când ai petrecut câtva sub pământ în bordeie afumate sau în colibe bătute de valuri, spulberate de vânturi, varietatea vremilor și schimbările soartei nu te sperie lesne. Apoi câte relații prietenești, câte dulci suvenire sunt rezultatul acestei vieți! Dar iată cuvinte de prisos când este vorba de niște obiceiuri țărănești ce am avut prilej a cunoaște în cursul strălucitei mele cariere ostășești; obiceiuri cu atât mai curioase cu cît originea lor e mai necunoscută.
Acestea erau, după cât îmi aduc aminte, în județul Râmnicul Sărat, într-un sat numit Râmniceni. Subcârmuitorul locului, om vesel și deștept, mă invită să merg la o nuntă ce se făcea în vecinătate: propoziția nu-mi păru de refuzat, și peste puțin norociții nuntași văzură sosind o trăsură ocolită de dorobanți care făcea să se ridice de departe căciulile, în cinstea persoanelor de ei escortate.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii, Umor
26 mai 2016
Hamish Jolly, un înotător prin oceanele Australiei, voia un costum de baie care să nu-l facă pe curiosul rechin să-l ia din greșeală, drept o potențială sursă de hrană. (Ceea ce, conform statisticilor, e un lucru rar, dar cu siguranță, o soartă ce merită ocolită.) Cooperând cu o echipă de cercetători, el și prietenii săi au venit cu o abordare nouă — nu cușcă de protecție, nu costum-armat, ci un costum neted ce se bazează pe ştiinţa modului în care văd rechinii.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
8 mai 2014
Un oltean sceptic; se ştie că oltenii au simţul umorului. Ei bine, Valeriu Butulescu l-a ridicat la nivel de literatură. Nu i-am citit întreaga operă – în special piese de teatru – dar aforismele pe care am apucat să le spicuiesc m-au cucerit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Cristache Gheorghiu in Aforisme, Cărţi, Ştiri
16 decembrie 2013
Minneapolis, Chicago, Boston, New York au găzduit de curând lansarea ediţiei americane a volumului „Orbitor. Aripa stângă” de Mircea Cărtărescu, în excepţionala traducere a lui Sean Cotter, apărută la editura newyorkeză Archipelago Books.
Ediţia în limba engleză a romanului „Orbitor. Aripa stângă” s-a bucurat de numeroase cronici laudative, asemeni tuturor ceorlalte ediţii străine apărute în suedeză, norvegiană, maghiară, bulgară, ivrit, italiană şi germană. Evenimentele turneului american, întâlnirea de la festivalul din Minneapolis, dezbaterile organizate în mediul universitar la Harvard, Columbia, Chicago sau Boston University şi întâlnirile cu publicul din librăriile importante din New York sau de la Chopin Theater din Chicago s-au desfăşurat cu sălile pline.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
4 mai 2012
„Visul lui Adalbert”, primul lung metraj al lui Gabriel Achim, intră în cinematografe din 4 mai 2012. Premiera de gală din București, onorată cu prezenţa regizorului Gabriel Achim și a echipei filmului, are loc vineri, 4 mai, de la ora 20:30, la Cinema Pro. Premiera de gală din Cluj are loc sâmbătă, 5 mai, la Cinema Odeon (Polus Center), de la ora 19:00, în prezența regizorului și a unei părți din echipă. De asemenea, și la Iași are loc o premieră de gală, la care vor fi prezenți regizorul și o parte din echipă, duminică, 6 mai, de la ora 19:00, la Cinema Victoria.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cinema, Umor, Video, Ştiri
