Fragmente din capitolul „Blaga: modernitate şi orizont mitic” din volumul „Personalitatea literaturii române” de Constantin Ciopraga:
„O mie nouă sute nouăsprezece – toamna! La apariţia Poemelor luminii, Nicolae Iorga descoperea în Lucian Blaga un creator de o ‘sinceritate înduioşantă’, de un mare ‘simţ al misterului’, calităţi care ‘nu se mai întâlniseră în aceeaşi măsură la poeţii tineri’. Mult timp, problematica încadrării lui Blaga în tendinţele poetice ale epocii a generat controverse. Suportul intelectual, întrebările obsedante rezolvate liric, notele expresioniste, acestea pledau pentru actualism, motiv ce determina pe E. Lovinescu să-l includă (în Istoria literaturii române contemporane din 1927) între moderni.”
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – autorul articolului este Irina Mavrodin:
„‘Conflictul între aceste două exigenţe: pe de o parte, să scriu o operă logică şi raţională, pe de alta, să las personajelor mele nedeterminarea şi misterul vieţii – îmi pare a fi singurul pe care, cu adevărat, trebuie să-l rezolv.’
Astfel îşi precizează Mauriac intenţiile, într-un eseu despre roman, situându-se între tradiţia balzaciană, contestată doar parţial, şi noile tendinţe ale romanului – recunoscute de el mai ales în opera lui Dostoievski şi Proust. Romanul lui Mauriac este însăşi consacrarea acestui compromis, rezolvarea lui originală.
E balzacian mai ales prin teme, deşi le dă acestora o semnificaţie cu totul nouă. Din mulţimea temelor balzaciene, el decupează de fapt una singură (tratând-o, de fiecare dată, în acelaşi mod) – şi în această unicitate obsesională a temei se vădeşte o deosebire fundamentală faţă de multiformul spirit balzacian -, atât de caracteristica temă a relaţiilor de familie în lumea burgheziei bogate. Ca şi în opera lui Balzac, în romanele lui Mauriac, sinistre comploturi – de a căror reuşită atârnă izbânda sau eşecul unei experienţe – se urzesc în jurul unui testament sau al unei foi de zestre, mărunte afaceri tenebroase, proiectate pe orizontul îngust al unui oraş de provincie, mereu acelaşi şi conceput ca o aglutinare de familii, capătă proporţii devastatoare.”
În 1822, contele von Bothmer a doborât o barză în Germania. Însă pasărea era deja rănită de o săgeată lungă de lemn. Barza fusese rănită în Africa și apoi a zburat o distanță de peste 2.500 km. Acest zbor uimitor a fost un indiciu esențial în misterul care bulversase secole la rând oamenii de știință: dispariția sezonieră a păsărilor. Lucy Cooke cercetează fenomenul migrației păsărilor. [Regizat de Visorama, narat de Addison Anderson, muzică de Bamm Bamm Wolfgang și Gavin Dodds].
Efectul placebo este un fenomen neexplicat în care medicamentele, tratamentele și terapiile care nu ar trebui să aibă efect — și sunt adesea false — în mod miraculos, fac oamenii să se simtă mai bine. Cum și de ce? Emma Bryce „plonjează” în misterul beneficiilor bizare ale efectului placebo. Lecție de Emma Bryce, animație de Globizco.
Imediat după ce și-a lansat single-ul de debut, „Sub efectul tău”, Alexa Dragu își continuă de relatat povestea cu piesa „Nu mă las”, o piesă pop, cu ritm captivant și cu un mesaj foarte important.
Când Nicolas Bourbaki a aplicat la Societatea de Matematică din America în anii 1950, era deja unul dintre cei mai influenți matematicieni din acea perioadă. Publicase articole în jurnale internaționale și manualele lui erau lectură obligatorie. Cu toate acestea, aplicația lui a fost respinsă cu un singur motiv: Nicolas Bourbaki nu exista. Cum este acest lucru posibil? Pratik Aghor analizează misterul.
Fragmente din capitolul „Blaga: modernitate şi orizont mitic” din volumul „Personalitatea literaturii române” de Constantin Ciopraga:
Încarc...
