Search Results

 2 mai 2018

„Despre metoda şi stilul lui Proust” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolUna din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 5 decembrie 2017

Lauren Sallan: Cum să câștigi în jocul evoluției și să supraviețuiești unei extincții în masă

Felicitări! Fiind aici, în viață, sunteți unul dintre câștigătorii istoriei – culminarea unei povești de succes de patru miliarde de ani. Celelalte 99 de procente din speciile care au trăit vreodată sunt moarte – ucise de incendii, inundații, asteroizi, gheață, caniculă și de matematica sumbră a selecției naturale. Cum de am ajuns atât de norocoși, și cum vom continua să câștigăm? În acest scurt și amuzant discurs, Lauren Sallan, paleobiolog și TED fellow, împărtășește informații despre modul în care supraviețuirea strămoșilor voștri prin dispariția în masă a altor specii v-a făcut cine sunteți astăzi.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 27 iunie 2017

Amy Green: Un joc video pentru a înfrunta durerea

Când mezinul lui Amy Green a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală, aceasta a inventat o poveste de adormit copiii pentru a le vorbi celorlalți doi fii ai săi despre cancer. Ce a ieșit din acea poveste e un joc video numit „Dragonul Cancer”, care duce jucătorii într-o călătorie din care nu pot ieși victorioși. În acest discurs epic despre înfruntarea pierderii, Green presară bucurie și joacă pe fundalul tragediei. „Am creat un joc greu de jucat”, spune ea, „deoarece momentele cele mai grele din viața noastră ne schimbă mai mult decât orice obiectiv pe care l-am putea atinge.”

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 21 iulie 2016

Săptămâna filmului românesc despre Marele Război

În perioada 25-31 iulie 2016, Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română (ANF), în parteneriat cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), organizează, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforiei nr. 2), evenimentul „Săptămâna filmului românesc despre Marele Război”. Proiecţiile de filme din cadrul retrospectivei sunt însoţite de expoziţia de fotografii „Pe urmele eroilor din Primul Război Mondial”, oferită de ONCE şi găzduită în foaierul Cinematecii Eforie. Expoziţia ilustrează cele mai reprezentative cimitire şi monumente de război, de pe teritoriul României, dedicate militarilor români care au căzut la datorie pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial.

afis_film

Afiş realizat de Sebastian Radeş

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 12 mai 2016

Despre adevăr şi autoamăgire

Am spus demult că de-a lungul istoriei noi, românii, nu am progresat decât împinşi de la spate, dar şi atunci – doar în două cazuri: când am avut parte de nişte conducători geniali sau când am fost conduşi de străini. Faptul că prima universitate din spaţiul românesc a apărut (1860, Iaşi) la mai mult de o jumătate de mileniu după Universitatea din Praga (1348), este, probabil, primul argument care susţine această tristă constatare. Un alt argument ar fi acela că a trebuit ca Oltenia să fie ocupată de austrieci (1717-1739) şi Ţara Românească şi Moldova – de ruşi (1828-1851) pentru a afla şi noi ce înseamnă un recensământ al populației și al animalelor.

Am mai spus că cei mai mulți dintre noi, românii, ne comportăm exact ca un bolnav psihic, acesta nerecunoscând în ruptul capului că este bolnav, ci susținând cu tărie că bolnavi sunt tocmai cei care-i spun asta. De asemenea, ați observat că întotdeauna, pentru tot ceea ce ni se întâmplă nouă rău, nu noi suntem vinovați, ci alții, de obicei străinii? Noi suntem frumoși, harnici și deștepți, nu! – cei mai frumoși, cei mai harnici și cei mai deștepți de pe fața pământului – ce să facem însă dacă restul omenirii nu există decât pentru a ne face nouă rău, tocmai fiindcă suntem (aiurea!) „poporu’ ăl mai tare din parcare”! Nu i-ar trece niciunuia prin cap că dacă cineva își bate joc de el o face pentru că poate și pentru că are de cine-și bate joc, iar pentru asta el este singurul vinovat!

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 23 martie 2016

Linda Liukas: Un mod încântător de a învăța copiii despre computere

Codul informatic e noua limbă universală, a cărei sintaxă e limitată doar de imaginația noii generații de programatori. Linda Liukas ajută la educarea copiilor care rezolvă probleme, încurajându-i să privească computerele nu ca fiind mecanice, plictisitoare și complicate, ci să le vadă ca pe niște mașinării colorate și expresive, cu care să te joci. În acest discurs, ne invită să ne imaginăm o lume în care fetițele Ada Lovelace de mâine să crească încrezătoare și curajoase în privința tehnologiei, pe care s-o folosească ca să creeze o lume nouă, care e minunată, distractivă și puțin de tot ciudată.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'despre joc'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii