As în cultură generală, Ken Jennings a făcut carieră ca păstrător al datelor; el are cel mai lung șir de victorii din istoria concursului TV american Jeopardy. Dar, în 2011, a concurat cu super-computerul Watson – și a pierdut. Cu umor și modestie, Jennings povestește cum a fost să fie bătut de un computer la ce se pricepea mai bine și face pledoarie pentru demodatele cunoștințe umane. (Filmat la TEDxSeattleU.)
fără voturi
Încarc...Tinerii critici de film din Sacramento, California, s-au confruntat cu o provocare dificilă în alegerea filmului anului 2010, cu cele mai multe scene în care personajele fumează. În cele din urmă au ajuns la concluzia că drama romantică „Aminteşte-ţi de mine” („Remember Me”) este un dezastru în ceea ce priveşte conştientizarea consecinţelor nefaste ale fumatului în rândul tinerilor, una din principalele cauze de deces în multe părţi ale lumii. Această neglijenţă i-a adus filmului premiul nedorit Thumbs Down! la festivitatea anuală în cadrul căreia se decernează Hackadeny Awards, organizată de organizaţia nonprofit Breath California din Sacramento.
Conform declaraţiilor unuia dintre criticii pentru acordarea premiilor Thumbs Up! Thumbs Down!, actorul principal al filmului, Robert Pattinson, „a fost văzut pe ecran aproape tot timpul cu o ţigară în mână şi un nor de fum înconjurându-i faţa.” Şi deşi filmul conţine câteva mesaje anti-tutun, acestea se pierd atunci când personajul lui Pattinson fumează în faţa surorii sale de 11 ani sau îşi aprinde ţigara într-o zonă desemnată nefumătorilor. Una peste alta, filmul este un alt exemplu în care Hollywood-ul conferă consumului de tutun un aspect fermecător. Şi acest lucru în ciuda atâtor ani de dovezi concludente privind faptul că industria filmului poate juca un rol semnificativ în privinţa consumului de tutun printre tineri, 52% dintre tinerii americani fiind influenţaţi să-ţi aprindă prima ţigară de scenele în care actorii consumă tutun.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
La Editura Corint Junior a apărut în ediţie de lux „Micuţele doamne” de Louisa May Alcott, în traducerea realizată de Diana Maria Laibăr. Cititorii de toate vârstele vor fi fermecaţi de această poveste care a trecut proba timpului, captivând generaţii întregi cu şarmul, inocenţa şi înţelepciunea sa.
În America secolului al XIX-lea, băieţoasa Jo, frumoasa Meg, timida Beth şi Amy cea romantică trebuie să se îngrijească de întreaga casă în vreme ce tatăl lor este plecat la război. În acelaşi timp, luptă să fie mai bune şi să devină, din fetiţe, adevărate micuţe doamne. Oricât de dificile ar fi aceste lucruri, surorile March sunt sprijinite de înţeleapta lor mamă şi legate de o dragoste de nezdruncinat.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
La Humanitas Multimedia a apărut recent o variantă audio pentru „Doamna cu camelii” a lui Alexandre Dumas fiul, în lectura actriţei Rodica Mandache.
Rodica Mandache spune despre participarea sa:
Audiobook-urile sunt o încercare înţeleaptă de a readuce comunicarea pierdută cu cititul. Lectura este pentru mine ceva vulnerabil, dulce, cuminte, senzual, tulburător. Cu siguranţă Dumnezeu a fost bun când ne-a dăruit cărţile. Când am fost chemată pentru a citi Doamna cu camelii am fost adânc tulburată. Două zile am alunecat prin lume. Eram imaterială de bucurie. Sper să fi dat acestei lecturări iubirea pe care această poveste o cere. Nu ştiu dacă am fost cea mai bună alegere, dar sufletul meu pulsează în fiecare cuvânt citit. În timp ce oficiam lectura poveştii Margueritei Gautier şi a lui Armand Duval fiecare vorbă avea un parfum intens. Amprenta olfactivă, care este cea mai intensă formă a amintirii, mi-a înnobilat lectura acestei cărţi care luptă pentru dragoste şi puterea ei. Şi astăzi, în lumea noastră în care afirmarea nimicului este atât de violentă, Marguerite Gauthier te motivează să-nţelegi că natura bună şi minunată a omului nu moare.
Şi o exemplificare:
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Eugen Ionescu este, îndeobşte, recunoscut drept părintele teatrului absurd, pe care l-a scris însă în limba franceză – dintr-o repudiere vehementă şi definitivă a românismului (aşa s-a spus, dar am mai putea discuta asta…). Cele mai reuşite scrieri în limba română sunt eseurile reunite în volumul intitulat „Nu”, pentru care un juriu i-a acordat un premiu pentru „scriitori tineri needitaţi”. Lucrarea va stârni un uriaş scandal în epocă şi va fi respinsă la publicare, apărând totuşi în 1934 la Vremea. Ediţia va avea pe contrapagina de titlu următoarea notă: „Operă selecţionată şi publicată de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi, cu împotrivirea a doi din cei şapte membri ai comitetului.” Cei doi erau Tudor Vianu (care şi-a şi dat demisia în semn de protest pentru această premiere) şi Şerban Cioculescu. Ceilalţi erau: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ion I. Cantacuzino, Romulus Dianu – pe toţi, scriitorul îi “atinsese” în manuscrisul pe care li-l trimisese spre citire şi premiere.
După o metodă care îi va deveni proprie, cartea produce uimire, derută şi comic irezistibil. Autorul atacă figurile uriaşe ale literaturii române din acea vreme (am selectat aici fragmente despre Tudor Arghezi, Ion Barbu şi Camil Petrescu), susţinând injurios că ei nu ar fi creat o operă valabilă, deconspirând, în final, miza polemică şi ludică, totul într-un discurs imbatabil din punct de vedere logic şi extrem de valoros la nivelul argumentării.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies