18 august 2008
Pe Citatepedia au existat aproape încă de la început perle, dar acestea au fost adăugate ca citate obişnuite. Pentru a putea fi mai uşor găsite, am realizat secţiunea Perle. Aceasta conţine deja toate perlele pe care le-am putut depista pe Citatepedia. Mai sunt şi altele, dar ajustările se vor face în timp.
În principiu, prin perlă înţelegem o greşeală amuzantă. Greşeala nu trebuie să fie neapărat o incorectitudne gramaticală, ci poate fi o încercare de a spune ceva din care se înţelege altceva, o enormitate, exprimare ridicolă etc. Majoritatea sunt prostii care stârnesc râsul, dar unele ating cotele unei „genialităţi” involuntare. Delimitarea nu este întotdeauna uşor de făcut. Vom merge pe ideea că o perlă trebuie să provină dintr-o exprimare relativ spontană. În consecinţă, nu vom considera ca fiind perlă un citat dintr-o carte, dar poate fi perlă un fragment dintr-un interviu, declaraţie etc.
Desigur, oricine poate adăuga perle (una câte una), pentru a împărtăşi amuzamentul cu ceilalţi. Distracţie plăcută!
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
10 iulie 2008
„Contra lui Sainte-Beuve” de Marcel(-Valentin-Louis-Eugène-Georges) Proust (10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a apărut în limba română la Editura Univers, Bucureşti, 1976, în traducerea lui Valentin şi a Lianei Atanasiu. Prefaţa lucrată de Marian Popa surprinde câteva idei care ajută la descifrarea textului proustian. Una dintre aceste observaţii se referă la scriitorul francez ca la „autorul unei singure cărţi”.
Într-o prezentare a acestei cărţi, Bernard de Fallois crede că Proust e omul unei singure cărţi: spre deosebire de cei care dau mai multe, repetându-se cu fiecare dintre ele, Proust a scris una singură, irepetabilă. Dincolo de „A la Recherche du Temps perdu”, activitatea proustiană este una de experimentare, de încercări pe care se vor îngriji să le popularizeze urmaşii. Ideea este posibil de susţinut; este la fel de posibil de susţinut şi contrariul ei: Marcel Proust n-a putut scrie două cărţi, dar a putut introduce o mulţime în una singură, irepetabilă în exterior, dar repetabilă în sine, prin termenii ei de structurare. Există aşadar o singură carte de Marcel Proust, în care s-ar putea introduce alte câteva cărţi recuperate din manuscrise, după cum, tot aşa de bine, din opera considerată ca atât de unitară se pot extrage câteva cărţi la fel de unitare în sine.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
9 mai 2008
Fragmente din capitolul „Blaga: modernitate şi orizont mitic” din volumul „Personalitatea literaturii române” de Constantin Ciopraga:
„O mie nouă sute nouăsprezece – toamna! La apariţia Poemelor luminii, Nicolae Iorga descoperea în Lucian Blaga un creator de o ‘sinceritate înduioşantă’, de un mare ‘simţ al misterului’, calităţi care ‘nu se mai întâlniseră în aceeaşi măsură la poeţii tineri’. Mult timp, problematica încadrării lui Blaga în tendinţele poetice ale epocii a generat controverse. Suportul intelectual, întrebările obsedante rezolvate liric, notele expresioniste, acestea pledau pentru actualism, motiv ce determina pe E. Lovinescu să-l includă (în Istoria literaturii române contemporane din 1927) între moderni.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
