Prin emisiunea de mărci poștale intitulată „Bun venit în România!”, Romfilatelia vă propune să descoperiți și să admirați, încă o dată, comori ale naturii, ale culturii și arhitecturii românești. Emisiunea de mărci poștale „Bun venit în România!” este alcătuită din șase valori nominale, reunite și în bloc de șase timbre nedantelate, fiind disponibilă de miercuri, 26 iulie 2017, în magazinele Romfilatelia din ţară.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Debra Jarvis fusese capelan într-un spital vreme de aproape 30 de ani cînd a primit diagnosticul de cancer. A avut multe de învățat ca pacientă. În stilul ei hazliu și curajos, ne explică de ce identitatea de „supraviețuitor de cancer” e statică. Ne invită pe toți să fim stăpîni pe cele mai grele experiențe și să ne îngăduim nouă înșine să creștem și să evoluăm.
fără voturiÎncarc...Am adunat gândurile în căuşul palmei şi am început să le număr. Număratul a început să-şi piardă sensul la primul gând numărat, acesta devenid o clipă de o viaţă. Mi-am dat seama că o clipă poate să dureze cât o viaţă sau o viaţă cât o clipă. Acel gând a început să-mi povestească despre suflet şi viaţă. Corăbiile timpului pline cu destine sunt duse undeva departe în direcţii necunoscute pe marea apă a infinitului total, a universului nostru mental, poate… Unii din omeni de pe corabii devin suflete păsări, care îşi iau zborul şi se întorc o ultimă dată spre astă lume cu părere de rău că nu mai sunt aici. Ochiul lor de sus, invizibil, ne priveşte prin ultima fracţiune de clipă de acolo de sus. Marea stâncă universală a timpului-părinte îşi deschide încet porţile pentru ca veşnicia să-i cuprindă.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Iarnă… îngheţ de iarnă. Închid ochii şi mă las copleşită de tăria vântului care îmi stăruie în priviri, ademenind lacrimi să se rostogolească în mărgăritare pe obrajii reci. Privesc în jurul meu, peste tot, aşternut de frunze, hoinar rămase din toamnă, îmbrăcate în straie reci din bruma iernii.
Copaci desfrunziţi îşi ridică în tăcere ramuri către un cer închis în nori ca într-o fortăreaţă a întunericului. Nu îmi par trişti, ci doar tăcuţi, asteptându-şi primăvara să le adune, cândva, din nori, ploaie dătătoare de viaţă. Păsările mari, negre, parcă nu mai zboară pustiu şi trist, ci zboară alb, simţindu-şi libertatea în tot mai înalt…
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
