19 ianuarie 2011
Editura Polirom a publicat romanul „O gură de aer” de George Orwell.
Cartea a fost publicată în premieră la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, astfel încât tema idilică este doar o suprafaţă sub care se ascunde o tentă pesimistă – industrializarea şi capitalismul au distrus vechea Anglie, iar tonul romanului prevede ameninţări care abia urmează să copleşească omenirea.
George Bowling este agent de asigurări. Are patruzeci şi cinci de ani, e căsătorit, tată a doi copii, cu rate la bancă, cu o burta respectabilă şi o proteză dentară pe care abia a înlocuit-o. Războiul bate la uşă, viitorul îl înspăimântă, iar până la goana nebună după mâncare, la soldaţii viermuind ca gândacii, la poliţia secretă şi la dictatură nu mai e decât un pas. Trebuie să evadeze şi singura scăpare este lumea copilăriei, orăşelul care în mintea lui George apare ca un colţ de rai, liniştit şi senin. Ce va găsi el oare acolo?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
28 iunie 2010
La Editura Polirom a apărut romanul „Provizorat” de Gabriela Adameşteanu.
„Nu viitorul ne aduce cele mai mari surprize, ci trecutul pe care nu încetăm să îl recitim toată viaţa”, ajunge, la un moment dat, să creadă Letiţia Arcan, personaj central din noul roman al Gabrielei Adameşteanu, cunoscut cititorilor din „Drumul egal al fiecărei zile”. Letiţia nu va şti multă vreme nimic despre viaţă şi moartea fraţilor Branea, unchii săi, iar iubitul ei, Sorin, va fi mereu şantajat cu povestea necunoscuţilor sai părinţi naturali. Responsabilă pentru dificila citire a trecutului este politica dosarelor de familie care a guvernat, 40 de ani, destinele multor oameni. Urmărind-o, naraţiunea basculează din anii ‘70 în anii ‘40. Panourile istorice alunecă rapid, proiectând un climat de provizorat şi nelinişte asupra poveştilor de dragoste. Provizorat este o carte despre cupluri, aflate şi ele sub semnul trecerii, ca şi istoria, o carte despre iubire şi încredere, despre prietenie şi trădare. Şi, nu în ultimul rând, o carte despre condiţia scriitorului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Alexandru Uvra in Cărţi, Dragoste, Ştiri
24 august 2009
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Georgeta Nedelcu in Cărţi, Fragmente literare
22 mai 2008
Pe la noi există vorba „a sta cu burta pe carte”… 
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cinema, Fotografii, Vedete
19 februarie 2008
În toate timpurile şi în toate locurile, problema canonului e o treabă destul de complicată şi oarecum bătută în cuie, care se schimbă destul de încet, odată ce marile valori se aşază şi se-nţepenesc în ierarhia lor. Din când în când (dar lucrul este rar), mai iese câte unul care nu mai e „în grafic”, sau „la standard”, căruia nu-i mai coincide forma cu Idealul Artei, ş.c.l. Din alt când în când, însă, Cititorul câştigă, şi consacrarea mai împinge câte unul pe culmile gloriei, dat – spre citire şi savurare – muritorilor de rând. Iată cum, cel care îmbogăţeşte de puţină vreme (în mod oficial) canonul românesc, poartă numele Marin Sorescu (cei care cunosc poezia cu „Trebuiau să poarte un nume” pricep parafraza…). Până acum ceva vreme (relativ recent – 1996), i-am fi urat vesel la multi ani, maestre, acum însă, nostalgic, ne aducem aminte că ne-a spus, odată, un profesor de facultate, să staţi cu ochii pe Sorescu, că el e următorul la canon. Şi-a fost să-i fie de bine. Poezia e grozavă, dramaturgia nă-u-ci-toa-re.
Dar de data asta nu vreau să-l comentez pe Sorescu. Tocmai am închis „Trei dinţi din faţă”, din care am adus vorbe calde, puţine, alese după sonoritate şi paradox al exprimării, surprinzătoare, cât să vă trezească în om un strop de nevoie sorească… e o poveste care mi-a dat un ciudat sentiment de tristeţe. Ca-n viaţă, uneori.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
27 septembrie 2007
El, secretarul de partid, devenise sub ciuma roşie apostol al Marelui Conducător. Lui te subordonai, te încovoiai, iar Marelui Conducător, care luase locul lui Dumnezeu, erai obligat să-i aduci osanale, ridicări în slăvi.
Toată activitatea, fie de la oraşe, fie de la sate, era subordonată, coordonată, dirijată de partid şi conducătorii săi. Nimic nu mişca şi nimic nu se decidea fără avizul organelor de partid la toate nivelurile. Totul era controlat. În ceea ce priveşte viaţa familială, cât şi extra-familială, aceasta era controlată, în unele cazuri până în cele mai mici amănunte de intimitate. Controlul se efectua prin mai multe forme şi mijloace.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
