Romfilatelia adresează pasionaților invitația de a descoperi, prin intermediul emisiunii de mărci poștale „Cosmonautică. Aniversări”, odiseea spațială la care au participat Dumitru-Dorin Prunariu în 14 mai 1981 și Iuri Gagarin, în 12 aprilie 1961, disponibilă, 14 mai 2021.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Era la începutul vacanței Paștilor. Gările erau pline de copii și de părinți cari se întorceau acasă de sărbători, sau cari se duceau să se recreeze de zarva orașului, în vre-un sat dela munte, sănătos și înconjurat de priveliști minunate.
Dar dacă ai fi observat în Gara de Nord din București fețele tuturor cari se pregătiau de călătorie, începând cu cei cari ședeau la rând să-și scoată bilet și sfârșind cu ștrengarii de elevi cari, cățărați pe scările vagoanelor se strigau unul pe altul, n’ai fi văzut o față mai veselă decât a lui Mircea Claudiu. Student în anul I de medicină, Mircea Claudiu nu văzuse de multă vreme satul în care se născuse și copilărise. Tatăl său, notar, îl trimesese să facă liceul în București ca intern ; iar când li se dedea școlarilor vacanță, în tot timpul acestor lungi opt ani de școală, el șezuse la unchiul său, advocat în București. Acesta n’avea deloc greutăți familiare și primise să ia în gazdă pe Mircea, ca să mai ușureze pe bietul frate-său, care avea cinci copii, împrăștiați și ei pe la alte școale : cei mai răsăriți în Târgoviște, iar cei mai mărunței la școala primară din satul Răsvad.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Teatrul Odeon prezintă online sâmbătă, 12 decembrie 2020, de la ora 19:00, în cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe spectacolul lectură „În afară” de Nathalie Fillion, traducerea de Ozana Oancea și regia semnată de Cristina Giurgea. Din distribuție fac parte Virginia Rogin, Ruxandra Maniu, Eduard Trifa, Mircea Constantinescu, Dan Bădărău, Sabrina Iașchevici, Gabriel Pintilei și Simona Popescu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Au venit gâștele?
Vestea cea mare ne-a umplut de neastâmpăr, pe tovarășul meu și pe mine, fiindcă amândoi aveam pasiunea vânatului de baltă.
În fiecare an la începutul primăverii o viață nouă și zgomotoasă se abate prin stuhurile bălților mari dinspre Ungheni. Un norod nenumărat de gâște sălbatice și gâlițe, sosite în lungi stoluri migratoare din ținuturi necunoscute, rațe și rățuște de douăsprezece soiuri, lișițe, bâtlani și pescăruși cu aripi elegant arcuite, nagâți, grauri, ciori băltărețe și alte zburătoare misterioase care n-au nume pun stăpânire odată cu dezghețul pe toată revărsarea apelor și împărăția trestiilor dintre zăvoaiele Prutului și matca cea înșelătoare a Jijiei, care curge pe-aici domol ca un curent submarin printre maluri nevăzute.
Sus, pe culmea dealului din față, castelul prințului Sturza, alb și ireal ca palatul lui Papură-vodă, pare un miraj proiectat în văzduh de lumina apelor. De la poalele lui, se desfășoară, cu oglinzi neclintite de oțel întunecat și ostroave lungi de drinduri înverzite proaspăt în lucirea primăverii. Stoluri de rățuște dau necontenit ocoluri pe deasupra, încurcând în belțuri și ochiuri capricioase un fir nevăzut, pe care la urmă îl înnoadă brusc într-un pâlc de trestii înalte. Și balta toată gârâie, și miaună, și cântă-n soare cu glasuri multiple și stranii, de-ți pare că ai descins aievea pe altă planetă mai tânără sau, cu milioane de ani în urmă, în luminoasa eră a primăverii pe pământ.
Nicăieri patima vânătorească nu-ți oferă o emoție mai aleasă. Și nicăieri focul de pușcă nu-ți poate dărui surprize mai variate.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
În acea zi, după şcoală, Emma Hartland s-a întors acasă târziu, transpirată, profund tulburată, cu picioarele umflate. Nici ea nu ştia din ce cauză tremură, de excitată ce era sau din cauza frigului ce îi intrase în oase.
Trântind uşa de la intrare, a strigat spre sufragerie că nu îi este foame, că a fost cu prietenele la un spectacol organizat de şcoală şi merge direct în camera ei să înveţe şi să se culce.
– Dar, a strigat mama ei, trăgând uşa rabatabilă şi privind spre scări, vino măcar să-ţi iei desertul!
Era ora mesei de seară şi toţi ai casei se întorseseră din oraş. Mâncau, beau şi sporovăiau indiferenţi. Nu era niciun necaz atunci când, din diverse motive, lipsea câte unul de la cină.
– Nu-mi trebuie niciun desert, a aruncat Emma peste umăr, urcând ultimele trepte şi luând-o la stânga, pe culoar, spre camera ei.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Cum găsești puterea să mergi mai departe, în cele mai grele momente din viața ta? Kate Bowler a reflectat la această întrebare încă de când a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală, la 35 de ani. Într-un discurs profund și sfâșietor, dar surprinzător de amuzant, ea ne propune câteva răspunsuri, punând sub semnul întrebării ideea că „totul se întâmplă cu un motiv” și împărtășindu-ne câteva lecții învățate pe propria-i piele despre cum să nu-ți pierzi sensul existenței atunci când viața ta ia brusc o turnură neașteptată. „Cred că în întuneric, chiar și în întuneric, există frumusețe și există iubire”, spune ea.
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
