15 aprilie 2020
I
Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a cunoaște bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbii în care el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină. Să vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice și pe Alexandru Lăpușneanu, acest cap d-operă de stil energic și de pictură dramatică, în ce epocă el a tradus cu atâta măiestrie Baladele lui V. Hugo și a compus acea colecție de Păcate ale tinereților, ce sunt de natură a pune pe C. Negruzzi în pleiada de frunte a literaților români.
A sosi pe lume într-o țară liberă și civilizată este o mare favoare a soartei; a găsi în acea țară o limbă cultă și avută, pentru a-și exprima ideile și simțirile, este un avantaj imens pentru acei chemați a culege lauri pe câmpul înflorit al literaturii. Un geniu muzical are facilitatea de a produce efecte admirabile de armonie atunci când el posedă instrumente perfecționate; un cultivator harnic și priceput are posibilitate a produce mănoase recolte pe locuri deschise, ce au fost nu de mult acoperite cu păduri spinoase; însă dacă meritele acelui muzic și ale acelui cultivator sunt demne de laudă, nu se cuvine oare cunună de lauri acelui care a inventat și perfecționat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect plin de recunoștință curajosului pionier care a abătut pădurile sălbatice și a pregătit pământul pentru holdele viitorului? Demnul de multă regretare C. Negruzzi a fost unul din acei pionieri literari din România care a înzestrat patria lui cu produceri atât mai prețioase, că ele au fost rodul unui timp contrar dezvoltării spiritului.
Iată un tablou fidel al timpului în care C. Negruzzi a viețuit, a luptat și a produs. El va părea fabulos în ochii oamenilor tineri din generația actuală; însă mulți sunt încă în viață care îl vor recunoaște și-l vor declara exact. Acel tablou arată societatea semiorientală în care C. Negruzzi s-a găsit rătăcit chiar la primii pași ai juneții sale, el, ce avea o inimă fierbinte și un spirit luminat de razele soarelui occidental.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
14 aprilie 2020
A fost odată un ac de cârpit, care-și dădea niște aere, de parcă ar fi fost ac pentru dantelă. El le spunea degetelor care îl apucau să fie atente cum îl țin, că să nu cadă pe podea din pricina fineții sale… Iar degetele îl prindeau mai bine și îl strângeau de mijloc, spunând:
-Ei, până acolo nu ajungem noi!
-Vedeți? Am și trenă, spunea acul, care trăgea după el o ață lungă și fără noduri.
Degetele l-au înfipt strașnic în papucul fetei de la bucătătrie, care tocmai își peticea încălțările rupte.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
6 aprilie 2020
Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Și acum ascultați ce li s-a întâmplat:
Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare și să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, și anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toți erau ca și cum ar fi fost ai lui! Soarele strălucea și toate clopotele din clopotniță chemau lumea la biserică. Oamenii erau toți gătiți de sărbătoare și se duceau cu cartea de rugăciuni subsuoară s-asculte predica și toți se uitau la Klaus cel mic, care ara cu cinci cai, și Klaus era așa de mândru, încât iar pocnea din bici și striga: „Hi, căluții mei!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
3 aprilie 2020
Pe vremea reginei Victoria, Benjamin Disraeli, prim-ministrul Marii Britanii, a fost întrebat care este deosebirea între o nenorocire şi o calamitate. Acesta nu a ratat ocazia de a-l ironiza pe William Gladstone, marele său adversar politic:
– Dacă Gladstone ar cădea în Tamisa, asta ar fi o nenorocire, dar dacă cineva l-ar salva de la înec, ar fi o adevărată calamitate.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Anecdote, Umor
31 martie 2020
Înfloresc pomii, iar Soarele, Lumina Vieţii de pe mapamond, la toţi părinteşte ne zâmbeşte din cer. A sosit Primăvara mai devreme ca de obicei. Însă oamenii de pe Planeta Albastră, care acum devine tot mai Roşie, stau disperaţi, închişi în case. Şi totuşi, de la ferestre, o salută cu expresiunea tradiţională „Bine ai venit!”
Multe flori, lalele şi zambile, în sere şi pe câmpuri din Ţara Florilor şi de la noi s-au veştejit, neadmirate din cauza stării de urgenţă, deoarece chiar de la începutul anului 2020 întreaga lume, pe neprins de veste, a fost lovită de o mare nenorocire. Coronavirusul nechemat de nimeni e la putere. Namila coseşte zilnic fără nicio milă mii de vieţi omeneşti.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mihai Cucereavii in Eseuri
25 martie 2020
„Testamentele” de Margaret Atwood, romanul care continuă „Povestea Slujitoarei”, a fost lansat la Londra în toamna lui 2019, fiind considerat unul dintre cele mai importante evenimente editoriale ale anului. În cadrul lansării la care au participat sute de fani, scriitoarea canadiană și-a făcut apariția însoțită de personaje din noul său roman și a citit câteva fragmente în premieră. Într-un timp record de la primirea manuscrisului, Editura ART lansează în colecția musai unul dintre cele tulburătoare romane ale momentului, tradus de Miruna Voiculescu. Cartea este disponibilă pentru precomandă pe site-ul editurii, cu o reducere de 30% și livrare din 31 martie 2020.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
