Într-o seara, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu pe unul dintre studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea atât de târziu.
– Lucrez, zise studentul.
– Dar ziua ce faci?
– Bineînţeles, lucrez.
– Nu cumva lucrezi şi în zori?
– Ba da, lucrez şi in zori.
În cele din urmă, Ernest Rutherford îl întrebă iritat:
– Atunci, tu când mai gândeşti?
Institutul Cultural Român de la Stockholm organizează în perioada 4–6 mai 2012, la cinematograful Victoria din Stockholm, a şasea ediţie a festivalului anual Zilele Filmului Românesc. Festivalul, devenit deja tradiţie în Stockholm, s-a bucurat permanent de atenţia presei suedeze (postul naţional de televiziune, principalele cotidiene suedeze Dagens Nyheter şi Svenska Dagbladet etc) şi de un număr sporit de spectatori, de la an la an.
Filmele incluse în ediţia de faţă aduc o perspectivă nouă asupra cinematografiei româneşti actuale, deviind de la titulatura „noul val al filmului românesc”, atât prin format (multe dintre filme sunt documentare, iar filmul de deschidere este animat), cât şi prin stilistica şi subiectele foarte variate. Trei dintre filme sunt semnate de femei-regizori care locuiesc fie în România (Anca Damian), fie în afara graniţelor ţării (Miruna Coca-Cozma, Eva Ionesco, Mona Nicoară). Tema festivalului din acest an este captivitatea şi limitările la care este constrâns individul, atât în familie, cât şi în relaţie cu instituţiile statului: şcoala, spitalul, închisoarea.
Institutul Cultural Român din Berlin deschide seria de evenimente dedicate lui Ion Luca Caragiale în seara de 30 martie 2012 cu un program de filme şi de discuţii în prezenţa Excelenţei Sale Ambasadorul României la Berlin, domnul Lazăr Comănescu.
Programul cuprinde proiecţia filmului documentar „Franzela Exilului” de Alexandru Solomon, conferinţa şi discuţia dintre profesorii Gelu Ionescu şi Liviu Papadima despre perioada petrecută de Caragiale la Berlin, precum şi premiera în Germania a filmului „De ce trag clopotele, Mitică?” de Lucian Pintilie. Personalitatea extrem de complexă a marelui dramaturg va fi redescoperită de publicul berlinez, într-un portret viu şi în continuare foarte actual.
E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, câte progrese a făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspântii, unde discută fierbinte; toata lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din nenorocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar. Miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea Monopolului băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă.
Drept să spun să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine, să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ. Şi să tac. Intru într-o berărie şi aştept să pice din moment în moment ediţia de seară a ziarelor politice… Sunt tare nerăbdător să aflu ce a fost la manifestaţie.
Damon Horowitz predă filosofia prin Proiectul Universităţii în Închisoare, aducându-le cursuri de nivel universitar deţinuţilor din Penitenciarul de stat San Quentin. În acest scurt discurs impresionant, povesteşte despre o întâlnire dintre bine şi rău care devine imediat personală.
Ziua de 2 martie a fost declarată, prin decizia Guvernului Republicii Moldova, Zi de comemorare a persoanelor căzute în conflictul armat pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova. Cu acest prilej în Chişinău şi în toate raioanele Republicii Moldova s-au petrecut diverse manifestări cu caracter comemorativ, consacrate evenimentelor tragice care au avut loc în anul 1992 pe ambele maluri ale Nistrului, pe câmpurile de luptă de la Cocieri, Coşniţa, Pohreba, Doroțkaia, Roghi, Grădinița, Chiţcani, Tighina, Varniţa…
La 29 februarie 2012, din iniţiativa Institutului de Istorie Socială „ProMemoria” şi a Asociaţiei Veteranilor Războiului din Republica Moldova, în incinta Bibliotecii Publice „Onisifor Ghibu”, a fost organizată o Masă rotundă (ediţia a III-a) cu genericul “Războiul de la Nistru: 20 de ani de la declanşare – consecinţe, probleme, soluţii”.