Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.

Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

I

D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domnești, se vede o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei – curate ca un pahar; prispa din față – lipită cu pământ galben; pe creasta casei, d-o parte și de alta, scârție, la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase.

Ăst cămin fusese odinioară cu rost pe când trăia jupân Kivu. Fusese chiabur răposatul, dar biata Kivuleasă, rămasă singură, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S-a prăpădit cu firea, că Sultănica ajunsese fată mare.

Dar când e să-i meargă rău omului, pe orice-o pune mâna să sparge.

De câte ori n-o podideau lacrămile pe biata bătrână, privind acareturile mari, dar pline de sărăcie și de pustiu… Nu cerea de pomană… da’ și viața de azi până mâine viață e, or foc?

Doi juncănași, o vacă, doi cârlani, zece oi ș-un berbec e sărăcie lucie la o vatră de care alt’dată țineau opt perechi de boi ungurești, șase vaci cu ugerul cât căldarea, nouă cai iuți ș­o turmă de oi, ce umplea valea râului de behăit când coborau dinspre munte.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
Comenteaza! »

La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită.

Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului.

Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
Comenteaza! »

După ce a cucerit topurile muzicale cu hitul „Doar pe a ta”, alături de Edward Sanda, Ioana Ignat lanseaza single-ul și videoclipul “Nu mă uita”. Videoclipul este regizat de către Ionuț Trandafir (Trandafilm) și a fost filmat pe parcursul unei zile în București. Scenariul o aduce într-un rol de femme fatale, o latură pe care Ioana nu a explorat-o până acum, dar pe care o stăpânește foarte bine. Producția piesei este făcută de Rad Ionuț, împreună cu Ioana Ignat.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Muzică, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Filmul „Lovesc, deci exist” realizat de Marius Th Barna, după scenariul lui Bogdan Ficeac, are premiera pe 16 noiembrie 2017, la Cinema Eforie din București și prezintă realitatea cruntă, sufocantă, care ne înconjoară zi de zi. Acesta decriptează situațiile sociale, mentalităţile, motivaţiile care determină o creştere a agresivităţii și a manifestărilor violente. Filmul vorbeşte în mare despre violenţa care ne înconjoară şi surprinde interviuri cu diverşi respondenţi, cu profile psihologice diferite, care împărtăşesc micului ecran cazurile de violenţă la care au fost supuşi.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Editura Humanitas Fiction aşteaptă publicul miercuri, 25 octombrie 2017, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o seară japoneză dedicată romanului „Favorita” de Yasushi Inoue, recent apărut în colecția „Raftul Denisei”. O capodoperă a romanului istoric, „Favorita” reconstituie povestea de dragoste dintre împăratul Xuanzong și Yang Guifei, Soția Prețioasă, devenită un celebru mit al iubirii, tot atât de cunoscut în Asia pe cât este cel al lui Tristan și al Isoldei în Occident. La lansare vorbesc prof. dr. Florentina Vișan, lect. dr. Alexandra Marina Gheorghe și prof. dr. Anca Focșeneanu, traducătoarea romanului. Moderatorul serii este Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »