9 septembrie 2019
Julius Meinl, în parteneriat cu asociația Arta nu Mușcă, anunță lansarea „Tramvaiului Poeziei”. Acesta circulă pe ruta tramvaiului 1, în perioada 10 septembrie – 1 octombrie 2019 și transformă fiecare călătorie într-un moment de relaxare. Acesta se întâmpină călătorii cu decoruri speciale, cărți de poezie, cafea, muzică și multe surprize din partea Julius Meinl.
Inițiativele Julius Meinl din cadrul proiectului au fost gândite și create special astfel încât călătorii să se bucure din plin de experiențe inedite. Aceștia pot găsi în timpul lecturii, vouchere cu premii ascunse printre paginile cărților. Mai mult decât atat, călătorii sunt provocați să dea frâu liber imaginației și să compună propriile versuri, iar fiecare creație este recompensată. Pentru ca diminețile să înceapă bine, în perioada 23 – 27 septembrie 2019, stația de tramvai Dr. Felix (zona Victoriei) devine stația de poezie în care toți călătorii primesc câte o cafea gratuită din partea brandului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poezii, Ştiri
5 septembrie 2019
Nu cunoaștem încă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati, fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a deschis drumul celebrității în literatura apuseană. Am urmărit însă cu viu interes articolele lui din „Adevărul literar”. Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv și uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerității lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant, care „îl prinde”…
Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de o pretențioasă etalare de erudiție într-un stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci când scrie numai articole și spune prostii, talentul e ceva mai rar și mai scump decât o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Articole
27 august 2019
Gândesc la soarta scriitorilor noștri, ce tristă și sarbădă este pe lângă aceea a scriitorilor din țări străine. Unde-i vremea când vechii trubaduri străbăteau lumea, ducând cuvintele înaripate și sonore din oraș în oraș, din castel în castel? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois-urile de aezi inspirați care veneau să se măsoare în puterea cântecului, unde mai e melancolicul Wolfram să-și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser să preamărească voluptatea amorului…
S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se obișnuiesc serbări, pe înaltul scărilor de marmoră nu mai stă cel ce ținea în mâna lui ridicată șoimul pe care magnați și seniori se întreceau să-l ieie, ca un semn că-și iau asupră-și toate cheltuielile serbărilor.
Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua decât din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul serbărilor, în care se răsfățau splendorile aurului și al mătăsurilor. Sufletul trist, în orele lui de melancolie, n-are ce să-și aducă aminte. Veacul nostru practic i-a îmbrăcat pe toți laolaltă cu aceleași haine fără strălucire, serbărilor de gală le-a dat fracul sinistru, zilelor celorlalte, livreaua hainei de muncă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
15 august 2019
Muzeul Național de Artă al României invită publicul, începând cu 17 august 2019, să viziteze mini expoziția–investigație „Istoria ascunsă a unui portret-simbol – Tristan Tzara” având ca temă misterioasa „dispariție” a portretului poetului avangardist Tristan Tzara, pictat de M.H. Maxy în 1924 și publicat în revista „Contimporanul” în același an. Cu acest prilej este lansată Caietele Galeriei de Artă Românească Modernă, o publicație periodică ce-și propune să comunice publicului ultimele studii și cercetări ale specialiștilor noștri. Primul număr este dedicat acestei expoziții.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
12 august 2019
Teoria dezrădăcinaților lui Barrès nu e totdeauna adevărată. Cel tare, ori de unde ar pleca, fără a privi cu regret peste umăr casa părintească și orașul unde s-a născut, nu va pieri. Nu va pieri când ochii lui vor fi țintiți spre o stea călăuzitoare.
În monstruosul oraș, adevărat Babilon modern, spre care aventurieri și trubaduri, speculanți și hetaire se îndreaptă ca să-și caute norocul, mulți cad striviți, alunecând din ce în ce mai jos, când poate stând în locul lor de baștină ar fi putut fi elemente utile și ar fi fost la adăpostul nevoilor zilnice. Mediocritatea însă e menită oriunde să piară, dar din grămada asta de halucinați și căutători de himere, unii totuși ajung, și atunci strălucirea lor devine mondială. Parisul consacrează și dă aureola aleșilor care au stăruit pentru un ideal și nu și-au întors o clipă ochii de la steaua care i-a călăuzit spre dînsul.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
6 august 2019
(Însemnări inedite și alte digresii cu privire la „arta nouă” indigenă)
S-a zic că, din punct de vedere artistic, opera poetică a lui Eminescu e imperfectă. Acei care cred astfel confundă perfecțiunea tehnică cu perfecțiunea artistică. Orice om inteligent, care a ținut o prozodie în mână, poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor rânduri nu e poet. Totuși:
„Aseară, fix la ora 9,
Trecând așa pe strada Nouă
Sau poate Amzei — nu importă!
M-am pomenit cu o escortă
De oameni beți ca niște bestii
Vorbind — pe lângă alte chestii —
Că monoplanul n-are cârmă,
Dar totuși dacă tragi de-o sârmă
Virează scurt — și prin urmare
Aici e lucru foarte mare!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Poezii
