Din 6 septembrie 2013, apare în cinematografele din România filmul care l-a readus pe Bernardo Bertolucci la viaţa regizorală: „Eu şi tu” („Io e te”). Este povestea lui Lorenzo, un adolescent solitar şi problematic în raporturile cu familia şi cu lumea din jurul său, care alege să se ascundă în pivniţa casei, unde petrece o săptămână. Şi a Oliviei, sora lui vitregă, care intră pe neaşteptate împreună cu bagajul său de probleme în viaţa fratelui, distrugându-i planurile sale de a fugi din cotidianul care îl oprimă.
Până la sfârşitul acestui discurs vor fi cu 864 de ore de video în plus pe Youtube, decât atunci când am început și 2.5 milioane de poze în plus pe Facebook și Instagram. Aşadar, cum filtrăm informaţia? La salonul TED din Londra, Markham Nolan împărtăşeşte tehnici de investigare pe care el şi echipa sa le folosesc pentru verificarea informaţiei care circulă în timp real pe internet, pentru a-ţi arăta dacă imaginea cu Statuia Libertăţii a fost trucată sau dacă filmul privitor la incidentul din Syria este unul autentic.
Evenimentul „Caragiale & arta spectacolului”, care are loc pe 26 iulie 2013, de la ora 19:00, la sala Auditorium de la Institutul Cultural Român din New York, este dedicat operei marelui dramaturg, prozator, publicist, ce a marcat literature clasică, modernă şi contemporană deschizând practic atâtea drumuri stilistice până la teatrul expresionist şi teatrul absurdului (Eugen Ionescu) şi calamburul minimalist al tinerilor scriitori din vremurile noastre. Totodată, reprezintă o avampremieră dedicată sărbătoririii limbii române prin evocarea unui maestru desăvârşit ce şi-a publicat întreaga operă în limba română.
Sunt invitaţi regizorul Mircea Cornişteanu, director general al Teatrului Naţional din Craiova, şi Cătălin Ionescu-Arbore, scenograf, creator de costume, lighting designer, director general al Operei Naţionale Bucureşti până la începutul anului 2013, cunoscut pentru stagiunile bogate în evenimente.
Îndoite-s spinările şi-s crucea întunericului care duce poveri nesăbuite, iar nesocotirea drumurilor drepte pune pe masa vieţii suferinţe. Nu putem lua din noi durere, pentru ca să o transplantăm în viaţa crudă şi să creştem copaci fără rădăcini, pe drumurile lumii. Nu trebuie să credem că putem sădi bătrâneţe-n tinereţe, iar urma lăsată nu ne va durea în anii de-ndoială, când ne vom apropia de poarta morţii.
Iubim nopţile în albul întors din noi în trup pereche, purtăm mănuşi false în atingeri fără sentimente şi credem că numai banu-i cărarea vieţii. Putem să fim din stele sau din planete prăbuşite-n groapă neagră, din a universului întuneric sau a soarelui lumină, dar sămânţa vieţii sădită-n trup de femeie, nu ştie asta, şi viaţa se deformează şi-o ia pe drumuri chiniuite.
Ineditul film britanic „Partea îngerilor” („The Angels’ Share”) a avut premiera şi în România. Reputatul regizor Ken Loach a făcut unele mărturisiri şi a exprimat unele gânduri despre cea mai recentă creaţie a sa, într-un interviu pe care îl redăm în continuare.
Istoria artei nu e nici pe departe împietrită. Inginerul Maurizio Seracini a petrecut 30 years căutând fresca pierdută a lui Leonardo da Vinci „Bătălia din Anghiari,” și în acest proces a descoperit că multe lucrări au straturi de istorie care se ascund dedesubt. Ar trebui oare să facă parte și acestea din experiența privitorului?
Încarc...
