Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural Olt, în colaborare cu Consiliul Judeţean Olt, Primăria Municipiului Slatina, Consiliul Local al Municipiului Slatina, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Slatina, Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“, Muzeul Judeţean Olt, Centrul Cultural „Eugen Ionescu“ Slatina, Ansamblul Profesionist pentru Promovarea Culturii Tradiţionale „Doina Oltului“, organizează la Slatina a XVII-a ediţie a Festivalului–Concurs de Umor „Oltenii &… Restu’ Lumii“, în zilele de 6–7 octombrie 2011.
Concursul se va desfăşura pe cinci secţiuni:
A. Secţiunea – creaţie literară (epigramă, teatru scurt într-un act);
B. Secţiunea – interpretare – (recitaluri dramatice – monodramă);
C. Secţiunea – caricatură şi fotografie umoristică;
D. Secţiunea – meşteşuguri tradiţionale;
E. Secţiunea – folclor
În interviurile acordate lui Claude-Henri Rocquet, Mircea Eliade îşi dezvăluie structura bipolară, relevând complementaritatea existentă între omul de ştiinţă (a cărui operă se bazează pe logică şi rigoare, având drept scop transmiterea de informaţii) şi, pe de altă parte, scriitorul ce-şi clădeşte producţiile pe resorturile inepuizabile ale imaginaţiei. Asistăm în felul acesta la apariţia a două regimuri, unul diurn şi altul nocturn, ilustrare supremă a principiului coexistenţei contrariilor, potrivit căruia un lucru nu poate exista fără opusul său. Spre deosebire de activitatea literară, care reclamă dezlănţuirea fanteziei, operele ştiinţifice presupun clarviziunea regimului diurn, adică prezenţa luminii ca simbol al cunoaşterii. Fiind o întruchipare a lucrurilor neclare, schimbătoare, umbra i se opune luminii, constituind un mediu de trecere înspre impenetrabilitatea nopţii. Negând puritatea imaculată a zilei, întunericul provoacă reîntoarcerea lumii în haos: contururile obiectelor dispar, totul degenerând într-o profundă obscuritate.1
Pe o asemenea structură bipolară se axează şi „Domnişoara Christina” (1936), primul roman fantastic de certă valoare în literatura română. Încă de la apariţia cărţii sale, Mircea Eliade atrage atenţia asupra particularităţii fantasticului din această creaţie, un fantastic diferit întâlnit în proza anterioară, precum „Isabel şi apele diavolului” sau „Lumina ce se stinge”. Este vorba de un fantastic de stringente folclorică, prezent şi în operele altor scriitori români, ca de exemplu I.L. Caragiale, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu sau Ştefan Bănulescu.
De mai mult timp o secţiune de folclor este în obiectiv, dar nu s-a atins „masa critică”, pentru a o pune în practică. Am grăbit însă puţin lucrurile, astfel încât secţiunea Folclor este disponibilă (la Versuri). Deşi deocamdată este puţin conţinut, acesta va creşte în timp, aşa cum s-a întâmplat şi la celelalte secţiuni.
Motivul pentru care am grăbit apariţia acestei secţiuni este legat de sărbătorile de iarnă. Haideţi să adunăm colinde frumoase! Poate mai învaţă măcar câţiva copii din ziua de azi colinde autentice… Şi oricum, astfel ne colindăm virtual între noi! Primiţi cu colindul?
Încarc...
6 voturi