Câştigător al Concursului de Debut pe anul 2008, organizat de Editura Cartea Românească, la secţiunea „Proză”, Dragoş Voicu îşi începe sub bune auspicii cariera de prozator, prin publicarea romanului „Coada” – acea coadă pe care numai în „societatea socialistă multilateral dezvoltată” o puteai întâlni.
Pentru a afla mai multe despre autor şi despre carte, i-am adresat câteva întrebări, la care a răspuns cu bucuria celui aflat la începutul unei frumoase aventuri, plină de posibilităţi. A rezultat interviul prezentat în continuare.
La Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut „Ultima gară” de Jay Parini, un roman despre ultimul an din viaţa lui Tolstoi.
Pornind de la fapte reale consemnate în jurnalele membrilor familiei şi ale prietenilor scriitorului rus şi, mai ales, de la însemnările acestuia, Jay Parini reconstituie povestea ultimului an din viaţa lui Lev Tolstoi. Vocile narative se împletesc, iar din istorisirile soţiei sale Sofia Andreevna, ale discipolului său Certkov, ale secretarului său Bulgakov şi ale altor apropiaţi, cititorul descoperă drama unui om sfâşiat de contradicţii, deopotrivă blând şi impulsiv, genial şi naiv, idolatrizat şi manipulat, iubit şi hulit.
Suntem în anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluţie. Lev Tolstoi şi-a publicat deja capodoperele „Anna Karenina” şi „Război şi pace”. E adulat în ţară şi în lume. Dar faima are preţul ei. Sfâşiat între „religia” sărăciei, pe care a îmbrăţişat-o cu speranţa celui care vrea să-şi salveze sufletul, şi traiul fastuos impus de soţia sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu îşi găseşte liniştea. Dornic să i se piardă urma, părăseşte Iasnaia Poliana, locul în care şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. În spatele misterioasei fugi stă însă un şir de evenimente tumultuoase pe care Parini le aduce la lumină din jurnalele şi însemnările care au însoţit fiecare clipă a existenţei marelui scriitor rus.
Rachel Weisz, Adrien Brody şi Mark Ruffalo sunt protagoniştii unei comedii senzaţionale, „Fratii Bloom” („Brothers Bloom”), o peliculă ale cărei filmări au fost realizate şi în România, la Castelul Peleş, şi care din 29 mai 2009 va putea fi urmărită în premieră mondială în cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex, Oden (Cluj), Lotus (Oradea) şi Cinema City (Timişoara), fiind distribuită de MediaPro Distribution.
În anul 1890, la Universitatea din Oxford a fost stabilit un set de reguli ale polemicii civilizate, care mai sunt folosite şi astăzi în anumite medii. În lumea actuală, în care discuţiile ce apar prin sistemele de comentarii şi forumurile de pe internet devin destul de des polemice, este recomandat pentru orice persoană care se doreşte a fi civilizată să urmeze aceste reguli:
1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate, care sunt relevante în ce priveşte problema discutată.
3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.
4. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine.
5. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.