Interviu cu Dragoş Voicu
Câştigător al Concursului de Debut pe anul 2008, organizat de Editura Cartea Românească, la secţiunea „Proză”, Dragoş Voicu îşi începe sub bune auspicii cariera de prozator, prin publicarea romanului „Coada” – acea coadă pe care numai în „societatea socialistă multilateral dezvoltată” o puteai întâlni.
Pentru a afla mai multe despre autor şi despre carte, i-am adresat câteva întrebări, la care a răspuns cu bucuria celui aflat la începutul unei frumoase aventuri, plină de posibilităţi. A rezultat interviul prezentat în continuare.
Citatepedia: Ce poate spune omul Dragoş Voicu despre scriitorul Dragoş Voicu?
Dragoş Voicu: Mi-e greu să îi separ. Ştiu doar că, uneori, sunt prins în magia cuvintelor, în lutul lor bun, în gândul care le caută prin toate ungherele lumii, le spală, le usucă şi le înşiră pe foaie, apoi le taie, le îndoaie, le topeşte şi le renaşte aşa cum vrea numai el.
Citatepedia: Sunteţi un scriitor la debut editorial. Ce a precedat acest eveniment în plan scriitoricesc?
Dragoş Voicu: În anul 2008 am publicat un mic text literar în revista Tango a lui Alice Năstase şi am participat cu o poveste la un concurs de poveşti despre Bucureşti, pe site-ul www.deceiubimbucurestiul.ro. Am fost norocos şi povestea a luat locul I urmând să fie publicată alături de alte texte în volumul “Bucureştiul în 22 de poveşti”. Cam acestea au fost antecedentele mele literare. Au mai fost, în schimb, scriituri în domeniul ingineresc si al managementului de proiect, publicate în reviste de specialitate.
Citatepedia: Romanul „Coada” a fost publicat ca urmare a câştigării unui concurs. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?
Dragoş Voicu: Pentru mine a fost o confirmare a „meşteşugului” meu în cuvântul scris. Încrederea în mine a crescut foarte mult, determinarea de a continua este una mare, iar zâmbetul pe care mi l-a adus vestea câştigării concursului nu a dispărut nici până astăzi.
Citatepedia: De ce încă o carte despre viaţa în comunism? Ce aduce nou?
Dragoş Voicu: Nu am urmărit neapărat să scriu despre viaţa în comunism. După ce m-am hotărât să scriu o carte, mi-am trimis mintea să-mi caute ideea. După vreo trei săptămâni a venit cu ea şi s-a întâmplat să fie despre comunism. Un copil care merge la o coadă la tacâmuri, o coadă fără sfârşit la care se întâmplă viaţă pur şi simplu, cu nuntă, cu înmormântare, cu zile onomastice, cu discuţiile dintre oameni, totul împletit cu amintiri din acele vremuri. Cred că ideea cărţii este cel mai important element de noutate adus, această coadă fără sfârşit în care am trăit cu toţii.
Citatepedia: Romanul este unul fantastic, împins până la absurd pe alocuri. Totuşi, fiind un om a cărui copilărie s-a suprapus peste ultimii ani ai comunismului, cât este inspirat din propria biografie?
Dragoş Voicu: Acum, după ce am scris cartea, am impresia că am trăit tot ce e între coperţile ei. De fapt, nici nu mai pot să separ experienţa trăită de ficţiune. Ar fi ca şi cum i-aş despleti magia şi nu mai am acest drept. Cartea îşi trăieşte propria viaţă acum. În şoaptă doar, vă spun că nu prea am stat pe la cozi. În schimb, cu frigul şi întunericul am fost bun prieten.
Citatepedia: Care este în esenţă ideea romanului?
Dragoş Voicu: Îmi este foarte greu să „esenţializez” propria scriitură. Nu pot decât să spun că romanul „Coada” este o carte „amintitoare”, care tatonează realităţi fragile din era comunistă, aproape la limita cu fantasticul, dar şi cu ludicul. Este o carte despre noi toţi, înfăşuraţi în jurul unei cozi fără sfârşit, jucându-ne de-a râsul-plânsul prin cotloanele istoriei…
Citatepedia: Care sunt planurile de viitor din punct de vedere literar?
Dragoş Voicu: Bineînţeles că vreau să continuu, dar, deocamdată, sunt indecis în ceea ce priveşte următoarea temă pe care o voi aborda. Simt, de asemenea, că am foarte mult de citit şi în prezent la asta se reduce aria de cuprindere a preocupărilor mele literare. Fiind un admirator al lui Marquez, mi-ar plăcea tare mult dacă aş putea aborda în scriitură realismul magic.
Citatepedia: Mult succes şi aşteptăm veşti despre noi apariţii!