Foaie cu ANTET pentru oameni ocupaţi
O prezentare de Andy Szekely
O prezentare de Andy Szekely
În 2003, când s-ar fi spus deja că poveştile piratereşti nu mai încântă pe nimeni, Disney lansa „Pirații din Caraibe” – o aventură ce avea să seducă o lume întreagă. Costumele spectaculoase, efectele de Oscar, distribuţia impresionantă şi succesul uriaş de box office au consacrat seria în topul celor mai populare filme din toate timpurile şi şi-a făcut eroii cei mai celebri piraţi din istorie. Sub „Blestemul Perlei Negre” au străbătut mari şi ţări până la „Cufărul omului mort” şi chiar „La capătul lumii” şi se lansează acum la apă, în premieră, şi pe Blu-ray.
Continuare »
Videoclipul cântecului interpretat de Justin Bieber
Paradoxal, una dintre problemele învăţământului actual este faptul că se face în masă. Este ideal ca toţi oamenii să beneficieze de educaţie, însă apare un efect pervers: a dispărut mândria de a fi la şcoală. De vreme ce este obligatoriu să te înscrii în sistemul de învăţământ, cel puţin până la un anumit nivel, este foarte greu să simţi acest lucru ca pe o virtute şi, mai ales, ca pe o motivaţie. Nici chiar a absolvi o facultate nu mai este mare scofală acum, în condiţiile în care candidaţii sunt admişi pe baza unei chitanţe şi sunt licentiaţi pe baza unui test-grilă. Aşa se face că tot mai mulţi trec prin şcoală doar ca să bifeze în CV rubricile corespunzătoare.
Din câte am citit, cred că înainte de Al Doilea Război Mondial atitudinea elevilor faţă de învăţătură era diferită. Erau, desigur, ca şi acum, unii mai isteţi şi unii mai grei de cap, unii mai silitori şi alţii mai leneşi, dar simţeau o mai mare responsabilitate a prezenţei lor în clasă, o mai mare datorie faţă de sacrificiul părinţilor de a-i ţine la şcoală, o mai mare însemnătate a efortului lor de a învăţa. Şi mai era ceva: o magie a lucrurilor învăţate. Acum, copiii sunt asaltaţi de informaţii şi sunt mai greu de impresionat. Însă se poate! Poate sarcina cea mai importantă a profesorului modern este să-şi impresioneze elevii, să le spargă crusta indiferenţei, să-i facă, măcar pe câţiva, să-şi dorească să afle mai multe.
Continuare »
Luni, 19 aprilie 2010, Uniunea Teatrală din România (UNITER) a înmânat, în timpul tradiţionalei sale gale, care a ţinut până după miezul nopţii, premiile pentru activitatea teatrală din anul trecut, dar şi pentru întreaga activitate. Gala celei de-a XVIII-a ediţii a premiilor UNITER a fost transmisă în direct la TVR 1 şi Radio România Cultural, dar şi pe internet.
Marele premiu al ediţiei din 2010, cel pentru cel mai bun spectacol, a fost obţinut de „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, regizat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” din Timişoara.
De remarcat că, pentru prima dată după mulţi ani, teatrele din Bucureşti au obţinut mai multe premii unor decât cele din provincie, cu „Un duel” (Teatrul Naţional Bucureşti – două premii, pentru actori în rol secundar) şi „Casa Zoikăi” (Teatrul de Comedie – două premii, pentru actori în rol principal).
Continuare »
La Editura Leda a apărut „Hawksmoor” de Peter Ackroyd, roman distins cu Guardian Fiction Prize şi Whitbread Novel Award.
Nu există lumină fără întuneric şi nici materie fără umbră.
Aceasta este deviza arhitectului Nicholas Dyer, asistentul lui Sir Christopher Wren şi omul împuternicit să construiască în Londra şapte biserici care să se constituie în tot atâtea jaloane ale Iluminismului. Numai că Dyer plănuieşte să ascundă câte un secret întunecat în fiecare dintre aceste biserici, concepând nişte edificii dătătoare de fiori, dar menite să reziste veşniciei.
După două sute cincizeci de ani, detectivul londonez Nicholas Hawksmoor cercetează o serie de crime sinistre, săvârşite în imediata vecinătate a câtorva biserici de secol optsprezece, crime care nu pot fi înţelese de mintea omului modern.
Continuare »