N.T. Orăşanu, poet şi publicist, autor de epigrame şi pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumărate ori la închisoarea Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presă.
De câte ori Orăşanu scria câte un articol violent sau atingător la Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapuma şi pernele la Văcăreşti.
Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orăşanu îi răspundea:
– Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste câteva ceasuri.
„Căldură mare, mon cher!” Şi totuşi, cel puţin la Citatepedia, lucrurile evoluază frumos.
Ca funcţionalitate, au apărut mai multe îmbunătăţiri mici, în special la paginile principale şi la subiecte. Numărul de subiecte creşte rapid, depăşindu-se 750. Citatepedia.ro are cea bună clasificare tematică, iar sistemul va fi extins şi pentru alte limbi.
Citatepedia este ca o metropolă: subiectele sunt arterele principale, căutările sunt arterele secundare, iar secţiunile autorilor sunt reşedinţele. Pentru a face plimbările cât mai plăcute, dirijarea traficului prin indicatoare, adică linkuri, este deosebit de importantă. Mult timp este investit pentru a face optimizări de această natură.
În timp, câţiva autori au solicitat retragerea scrierilor proprii de pe site, din diferite motive. Deoarece dispariţia unui număr mare de pagini într-un timp foarte scurt afectează în general site-ul pe motoarele de căutare, acestea apreciind stabilitatea, i-am informat pe respectivii autori că deciziile lor sunt definitive, numele lor fiind blocate la adăugare. Totuşi, după un timp, unii dintre aceşti autori au solicitat revenirea. Dintr-o astfel de discuţie, am ajuns la o variantă convenabilă: ridicarea restricţiei se poate face în urma unui acord scris şi semnat, prin care autorul îşi exprimă foarte clar dorinţa de a fi inclus în Citatepedia şi garantează că nu va mai solicita eliminarea. Citatepedia a avut de la început o deschidere universală şi decizia este în acelaşi sens.
Marii revoluţionari sunt buni oratori, ştiu să-şi mobilizeze susţinătorii. De multe ori aceştia au spus cuvinte care au devenit celebre. De exemplu, Emiliano Zapata, figură conducătoare în Revoluţia Mexicană: „Mai bine să mori în picioare decât să trăieşti în genunchi.” Îndemnul, care a devenit un slogan al zapatiştilor, este atestat, printre altele, de cărţile „Timeless Mexico” de Hudson Strode (publicată în 1944) şi „Liberation Theologies in North America and Europe”, scrisă de Gerald H. Anderson şi Thomas F. Stransky (publicată în 1979).
Astfel de îndemnuri cu impact sunt uneori preluate şi de alţi revoluţionari, iar mulţimile îl creditează ca autor pe cel de la care l-au auzit. Aşa se face că îndemnul de mai sus este uneori atribuit unor revoluţionari precum Ernesto Che Guevara, José Martí sau Dolores Ibárruri. Aceasta din urmă l-a folosit deseori în discursurile sale foarte populare din vremea Războiului Civil Spaniol.
În tragedia „Prometeu înlănţuit” de Eschil, la un moment dat, Io spune: „Mai bine moartă, dintr-o dată, decât să pătimesc fiecare zi atât de crunt!” Acest citat este uneori confundat cu cel de mai sus (deşi sunt esenţial diferite), ceea ce face ca Eschil să fie creditat eronat.