În operele sale de maturitate, Sfântul Augustin pleda în favoarea castităţii şi reculegerii, dar chiar el a dus în anii de tinereţe o viaţă destul de desfrânată. În „Confesiuni”, el recunoaşte că pe când era tânăr spunea următoarea rugăciune: „Doamne, dă-mi castitate şi abstinenţă, dar nu acum.”
Într-o prezentare vioaie, matemagicianul Arthur Benjamin se întrece cu un grup de calculatoare pentru a găsi rădăcinile unor numere din 3 cifre, rezolva o dificilă ecuație mentală și ghicește câteva zile de naștere. Cum face toate astea? Vă va spune chiar el.
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978; articolul despre Guillaume Apollinaire (26 august 1880 – 9 noiembrie 1918), pe numele său adevărat Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, este semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti:
Când André Breton vorbea despre Apollinaire ca despre „ultimul poet”, înţelegea, desigur, că el continuă să considere poezia operă de artă. Mişcarea suprarealistă condamna opera de artă ca pe un artificiu, iar acel suprarealist care avea cutezanţa să se proclame poet era exclus din mişcare, aşa cum a fost cazul poetului Robert Desnos. De fapt, André Breton se înşela parţial. Apollinaire cultivase şi „vechiul joc al versurilor”, cum însuşi se exprima, dar demonul modernismului îl ispitise mereu, solicitat fiind de cele mai diverse aventuri poetice, cu gândul că va ajunge la acel „nou realism”, mai real decât realul, pe care l-a intitulat „suprarealism” înainte ca mişcarea propriu-zisă să fi luat fiinţă. Personalitate complexă şi derutantă, el a dat mult de furcă criticii literare, care l-a blamat sau l-a elogiat, izbutind mai rar o caracterizare globală.
Vorbind la conferința EG, autor, filosof, comedian și jurnalist A.J.Jacobs vorbește despre anul pe care l-a petrecut trăind după biblie – urmând regulile din biblie cât mai aproape de modul literar.