Citatepedia a depăşit 25000 de citate! Mulţumiri tuturor „spiriduşilor” care au ajutat la înălţarea unui „brad” atât de mare şi de frumos!
Ca întotdeauna, nu ne oprim la atât. Până la obiectivul propus de 100000 de citate mai este ceva drum. Urmează să apară şi noutăţi funcţionale, dar despre fiecare la timpul lor.
Volumul „Corpul în imaginarul virtual„, recent apărut la Editura Polirom, investighează zone la care nu se încumetă mulţi teoreticieni români: tehnoapocalipsa şi cyberfeminismul.
În discursul ştiinţelor umaniste practicat atât în mediile academice din România, dar şi în cele mai puţin formale, discuţiile teoretice despre spaţiul virtual şi implicaţiile acestuia pot fi numărate pe degete. Lucru pe care îl demonstrează şi titlurile incluse în bibliografia cărţii „Corpul în imaginarul virtual„, numai două dintre ele aparţinând unor autori români, Bogdan Ghiu şi Basarab Nicolescu.
Mi-am sădit gândurile în flori. Am adunat apoi mănunchi de minuni colorate să le ofer în dar. Cu tot cu „pământul” pe care cresc, o fărâmă de suflet. Să nu moară minunea, căci florile mele sunt mici minuni, împetelate cu zafirele lacrimii şi curcubeul zâmbetului.
Editura Polirom îi invită pe iubitorii de carte joi, 13 decembrie, la ora 18:00, în Club A (Str. Blănari nr.14, sector 3, Bucureşti) la o întâlnire cu scriitorul Liviu Bîrsan, autorul volumului „Ochiul şi pulberea„, apărut în colecţia ”Ego. Proza”. Aceasta va avea loc în cadrul ”Poeticile cotidianului”, eveniment organizat de Răzvan Tupa, redactor-şef al revistei Cuvântul, şi va consta în prezentarea volumului, precum şi într-o discuţie despre autor şi debutul său editorial.
Cartea lui Liviu Bîrsan este un roman-farsă, cu sugestii cinematografice, ceea ce-i conferă un ritm alert, care ţine trează atenţia cititorului. Interesul acestuia va fi sporit şi de trimiterile la societatea politică actuală, de personajele de un pitoresc extrem, de la ”granguri” din Poliţie şi SRI, „masa electorală”, analişti politici, până la candidaţi la Preşedinţie sau chiar preşedintele în exerciţiu, toţi sub nume fictive, dar caricaturizând personaje uşor de recunoscut. Toate construiesc un roman inedit, plin de ironie, dar, înainte de orice, scris cu mult talent şi excelent controlat de un autor ce pare foarte stăpân pe mijloacele sale artistice încă de la debut.
În vara anului 1959, Mario Vargas Llosa a văzut într-o librărie din Paris un exemplar din „Doamna Bovary„. „Am început să citesc cartea chiar în seara aceea. De la primele pagini, puterea de convingere a cărţii a acţionat instantaneu asupra mea”, a spus Llosa. Impactul a fost atât de puternic încât a scris volumul „Orgia perpetuă. Flaubert şi Doamna Bovary„. Fragmentele reproduse în continuare sunt din ediţia apărută la Editura ALLFA în 2001, traducerea aparţinând Luminiţei Voina-Răuţ. Lucrarea are ca motto citatul: „Unicul mod de a suporta existenţa este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă.” (Gustave Flaubert, Corespondenţă).