„The apparition of these faces in the crowd; / Petals on a wet, black bough.”
(„Toate aceste chipuri fantomatice în mulțimea pestriță; / Ca petalele pe neagra și jilava ramură-mamă.”)

„Într-o stație de metrou” de Ezra Pound. Fără verbe, poemul devine staționar, iar viața ia forma unui tren de metrou oprit în stație, fețele călătorilor devenind fantome ale momentului; instantaneul reprezintă, așadar, viața. Folosirea petalelor de floare ca imagine metaforică dezvoltă proiecția, implicând forțe naturale care înfrumusețează realitatea obiectivă, conștientizând existența ei temporară. Ezra Pound a redus o experiență cotidiană din metroul parizian la esența sa, în stilul unui haiku japonez. În stilul, dar nu forma (unui haiku): în general nu cred în coincidențe, dar cu atât mai puțin în acest caz, când număr 14 cuvinte în poem, iar un haiku standard are 17 silabe!

8 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cărţi, Poezii, Ştiri
Comenteaza! »

Într-un secol (să-i zicem XXI, doar ca să aibă un nume, de fapt îi puteți spune cum vreți, îl puteți numerota, după voie, de la dreapta spre stânga, de jos în sus sau viceversa) în care nu foarte mulți se mai preocupă astăzi de viitorul global pe termen mediu și lung, ce valoare funcțională mai pot avea cumpătarea, prudența, moderația, chibzuiala, cumințenia și multe alte substantive pe care le putem reuni sub numele generic de înțelepciune?

1 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Aforisme, Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Filmul „Lady Macbeth” este inclus în cea de a XXI-a ediție a Festivalului Filmului European, ce se desfășoară în București (4–11 mai 2017), Iași (12–14 mai 2017), Tîrgu Mureș (19-21 mai 2017), Gura Humorului (19–21 mai 2017) și Timișoara (26 – 28 mai 2017). Acest articol a fost publicat iniţial de Dilema Veche.

Onorabile cititor în Dileme,

Dacă tot ne aflăm aici între patru ochi, încep cu o confesiune: citesc rareori cronici de film, dar niciodată înainte de vizionare; nu cred în rolul cuiva de a-i spune spectatorului dacă un film este bun sau rău, cred în capacitatea fiecăruia de a-şi forma liber o opinie. Mă deranjează inclusiv puzderia de instrumente (cu denumire intraductibilă, zic unii) de tipul „trailer” sau „spoiler”, în care se prezintă mult prea multe detalii din film. Apoi, cum îţi dai seama dacă părerea celuilalt este avizată sau nu, azi când tot românul se pricepe la cinema, când e şic să vorbeşti despre filme? Din fericire, încă mai există profesionişti care scriu texte de calitate, iar cronicile şi analizele lor sunt interesante, arătându-ţi unghiuri şi interpretări inedite care te pot ajuta să iei în considerare mai multe perspective, uneori opuse, în acelaşi timp.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cinema
1 comentariu »

Dacă aş fi un serios adept al metempsihozei, cu siguranţă aş băga mâna în foc că o simpatică Madame Simone Antonesco, contemporană cu Eminescu, s-a reincarnat după un secol în Simona Antonescu de astăzi, doamna care suferă de dorul României de altădată şi brodează, cu mult har, poveşti adevărate care înlesnesc tuturor fiilor risipitori o foarte credibilă reîntoarcere acasă.

14 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cărţi, Impresii despre cărţi
1 comentariu »

Iată încă un caz celebru de atribuire incorectă a unei creaţii literare:

Dr. Kent M. Keith este un respectabil profesor american, autor al câtorva sute de articole publicate precum şi a nouă cărţi motivaţionale, conferenţiar în principal pe teme de leadership şi managementul dezvoltării personale.

Într-o seară de septembrie, în 1997, se afla la o întâlnire ordinară a membrilor Rotary Club din Honolulu, când unul dintre vorbitori a cerut permisiunea de a recita câteva versuri din creaţia Maicii Tereza din Calcuta, în memoria recent dispărutei misionare a carităţii. Nu mică i-a fost surpriza să constate că respectivul poem, cu titlul „Anyway” („Oricum”), este aproape identic cu un text scris de el însuşi şi publicat în urmă cu aproximativ trei decenii!

10 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Atribuiri eronate
2 comentarii »

Valeriu Butulescu a participat recent, ca invitat, în plină campanie electorală, la Alicante, la Săptămâna Culturii Române din Spania. Nu s-a dus fără rost. În Aula Magna a Universităţii, s-a lansat cartea sa „Aforismos” în limba spaniolă. În discursul său, ieşind din perimetrul literar, Butulescu a lansat, puţin ironic, adică în nota sa obişnuită, o deviză curajoasă „Români fără frontiere”, preluată de agenţiile noastre de presă. Dar nu s-a prea auzit, sufocat de tumultul alegerilor. El se referea şi la aforismele lui care, iată, continuă să apară, ignorând frontierele. Dar şi la numărul mare de emigranţi români, din zona occidentală a Europei. La întoarcere, scriitorul ne-a acordat acest interviu neconvenţional.

23 voturi

Încarc...

Publicat de Marian Boboc in Aforisme, Cărţi, Interviuri
1 comentariu »