14 noiembrie 2019
Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de când timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii.
Frica ori urâtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul.
Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de râu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca o lume aparte decât cea existentă, l-au dedublat după imaginația lor, zidind astfel din umbre și neguri, din raze și păreri, fantasticul domeniu al irealului… Și toată lumea asta nevăzută, de la începutul vremilor a fost denumită cu nume sonore, toți eroii aceștia fabuloși ajunși până la noi s-au chemat într-un fel după însușirile ce le-au avut, dar cu timpul s-au schimbat, s-au transformat, păstrând totuși fiecare câte ceva din darurile cu care i-a înzestrat originea lor milenară.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
3 septembrie 2019
Stam la o masă într-o cafenea, unde se adună de obicei o parte din literații noștri, și ascultam discuțiile lor. Era vorba de revistele noi, de volumele ce stau să apară, de editori, și rămîneam uimit de cîtă pasiune și entuziasm sunt capabili încă acești incorigibili vânători de himere. În timpul acesta, un tânăr sfios s-a așezat la o masă deoparte și, după ce și-a făcut ochii roată împrejur, a scos cu grije un volum din buzunar.
Era atâta dragoste în mișcările lui, atîta lumină în ochi, atîta bucurie pe întreaga lui față, încît mă miram cum de nu poartă o aureolă deasupra capului. Era extazul primului volum de versuri, rodul atîtor ceasuri de trudă, întâia poliță asupra viitorului. Și fără de voie, mi-am adus și eu aminte de întâiul meu volum, de truda amară cu care mi-am scris întâiele versuri, de groaza ce o aveam pentru tipar și de vecinica îndoială ce-mi tăia aripele. Chin mai amar și mai sfânt nu poate să existe. Eu mi-alesesem lumea florilor, căci în lumea lor mi-am petrecut copilăria. Mi-aduceam aminte de grădina minunată unde am trăit, de murmurul sonor al șipotului, de freamătul arborilor, de toată risipa de petale ce o împrăștie necurmat vântul. Îmi aminteam simpatiile ce le aveam pentru unele flori și antipatiile nejudecate pentru altele. Pentru mine miresmele erau gândurile lor tainice, felul lor de a vorbi, și eu aș fi putut gâci pe întuneric, noaptea, când e mai puternic mirosul lor, ce floare anume mi-l trimete, și mai târziu toate amintirile aceste s-au redeșteptat și m-au chinuit, și asemuirea strălucirei lor am căutat-o în cuvinte, iar alcătuirea minunată a petalelor ce formează o roză, ori un crin, am căutat s-o redau în strofe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
6 august 2019
(Însemnări inedite și alte digresii cu privire la „arta nouă” indigenă)
S-a zic că, din punct de vedere artistic, opera poetică a lui Eminescu e imperfectă. Acei care cred astfel confundă perfecțiunea tehnică cu perfecțiunea artistică. Orice om inteligent, care a ținut o prozodie în mână, poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor rânduri nu e poet. Totuși:
„Aseară, fix la ora 9,
Trecând așa pe strada Nouă
Sau poate Amzei — nu importă!
M-am pomenit cu o escortă
De oameni beți ca niște bestii
Vorbind — pe lângă alte chestii —
Că monoplanul n-are cârmă,
Dar totuși dacă tragi de-o sârmă
Virează scurt — și prin urmare
Aici e lucru foarte mare!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Poezii
26 martie 2019
Editura Humanitas așteaptă publicul vineri, 29 martie 2019, ora 19:00, la librăria Humanitas din Timișoara (str. Episcop Augustin Pacha nr. 6, intrare din str. Eugeniu de Savoya), la o întâlnire cu Ana Blandiana, Katarina Kilzer și Cornel Ungureanu despre „Variaţiuni pe o temă dată„, cel mai recent volum de versuri al Anei Blandiana, bestseller Humanitas la Gaudeanus 2018.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
7 martie 2018
Algoritmii decid cine primește un împrumut, cine obține un interviu pentru un loc de muncă, cine obține asigurare și multe alte lucruri, dar asta nu înseamnă și că, automat, decizia lor e corectă. Cathy O’Neil, matematician și specialist în știința datelor, a inventat o denumire pentru algoritmii care sunt secreți, importanți și dăunători: „arme de distrugere matematică”. Aflați mai multe despre agenda secretă din spatele formulelor.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
14 iunie 2017
Joi, 15 iunie 2017, de la ora 18:30, în aula Bibliotecii de la Accademia di Romania in Roma, iubitorii de poezie italieni și români o pot întâlni pe poeta și scriitoarea Aura Christi. Cu această ocazie, sunt prezentate două volume de poezie ale sale, apărute în Italia: „La sfera del freddo. Dall’inferno, con amore” („Sfera frigului. Din infern, cu dragoste”, 2015, Rediviva Edizioni, traducere în italiană de Maria Floarea Pop), și „Elegie nordiche” („Elegii nordice”, 2017, Editura Aracne, ediție bilingvă româno-italiană, traducere în italiană și notă bibliografică de Geo Vasile). Evenimentul este susținut de Institutul Cultural Român.
Iau cuvântul Aura Christi – autoarea celor două volume, traducătoarea Maria Floarea Pop, Mario Scagnetti, Editor Șef la Editura Aracne, Roma. Moderează dl. dr. Iulian Mihai Damian, coordonator de programe – Accademia di Romania in Roma.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Poezii, Ştiri
