Cel mai simpatic dintre autorii instructivi, poetul zâmbitor al bibliofililor, bibliotecarilor, filologilor și altor eroi inofensivi a împlinit în aprilie trecut șaptezeci de ani, și istoricii literari l-au și luat serios în lucru. Și cu o serioasă antipatie. Fiindcă despre Anatole France, ca și despre Socrate, pot zice stâlpii țării sale că nu recunoaște zeii la care se închină statul, și introduce alți zei străini, că lucruri drepte le face nedrepte și corupe tineretul. Mai cu seamă unii profesori de la Universitatea din Paris au mare grijă ca nu cumva junii școlari să-și strice sufletul lor gingaș și neprihănita lor fantezie urmând vorbelor acestui primejdios profet.

Cu vreo zece ani în urmă, întâlneam încă studenți francezi care spuneau pe dinafară bucăți întregi din France; acum el are, se zice, mulți admiratori în America de Sud, dar acasă la dânsul este pus, după o formulă cunoscută, printre acei care au făcut cel mai mare rău patriei franceze. Și aceasta e tot o exagerare, ar putea zice Daudet aici, cum zice la sfârșitul epopeii sale tarasconeze! Toate aceste nu ne privesc poate prea mult pe cititorii mei și pe mine. Am vorbit de ele numai pentru cazul când cuiva i-ar cădea în mână scrierile acelor profesori, pentru ca să aibă în vedere substratul sentimental ce se ascunde, sub impunătorul material erudit, în lucrările acelea.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

În serialul dramatic „Pompierii din Chicago” („Chicago Fire„), Taylor Kinney este Kelly Severide, un locotenent cu atitudine şi aparent imperturbabil, care se luptă cu proprii demoni. Pe micul ecran, Taylor Kinney a apărut în numeroase seriale, printre care: „Trauma” (serial NBC în care a avut un rol secundar), „Jurnalele vampirilor” (în care a fost Mason Lockwood), episodul-pilot al serialului „A Mann’s World” (creat de Michael Patrick King, cu Don Johnson), „Breakout Kings”, „Castle”, „Fără ruşine”, „Jane şi Maura: Detectivi în Boston”, „Cititorii de oase” şi „CSI: New York – Criminaliştii”. A apărut şi în filmul TV „Five”, proiect produs de Jennifer Aniston, Demi Moore şi Alicia Keyes, şi a putut fi văzut în serialul online „Dating Rules From My Future Self”. Pe marele ecran, a jucat în „Misiunea: 00.30 A.M.” (de Kathryn Bigelow), filmul independent „Least Among Saints” (de Marty Papazian) şi scurtmetrajul „Prodigal” (cu Kenneth Branaugh).

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Interviuri, Seriale
Comenteaza! »

Pe 26 mai 2010, în Sala cu Cămin a Uniunii Scriitorilor din Moldova, în cooperare cu Asociaţia Culturală Română “Ideal” şi Societatea Culturală “Apollon” din Bucureşti, a avut loc lansarea antologiei “Epigramişti români”, apărută în Colecţia IDEAL la editura “Biodova”, Bucureşti, 2010. În volumul cu numărul 13 au fost incluşi 101 epigramişti români din Ţară şi de pretutindeni, – din Canada, Elveţia, R. Moldova, Serbia, SUA şi Ucraina. Epigramele au fost selectate de George Zarafu, recunoscutul exeget al genului, autorii fiind plasaţi în volum în ordine alfabetică.

5 voturi

Încarc...

Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Epigrame, Umor, Ştiri
2 comentarii »

Într-o bună zi, primarului i-a venit o idee strălucită, care, aşa cum se va vedea, peste mai multe secole, va da roade. El a propus Consiliului Local adoptarea unei hotărâri, prin care să se interzică locuitorilor, indiferent de condiţie socială, religie sau culoare, să mai umble goi pe stradă.

S-a lăsat pe spate, cu spătarul elastic al fotoliului, şi a fixat cu privirea un punct pe tavan, gândind cinci minute, zâmbind unei idei interioare, apoi a chemat secretara şi i-a dictat textul ce urma să fie dat la ziare, text prin care fixa o şedinţă ordinară de Consiliu.

Cvorumul fiind întrunit, a expus în cuvinte simple, de mult bun simţ, cam ce i-a trecut prin cap, rugând insistent să se consemneze în procesul verbal.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Victor Martin in Povestiri, Science fiction, Umor
Comenteaza! »

Site-ul Citatepedia a fost invitat de Institutul Cultural Român din Viena să participe, printr-un reprezentant, la sesiunea de comunicare „Info via Infosphere”, din cadrul Anului European al Dialogului Intercultural, ceea ce ne onorează. L-am desemnat pe aforistul şi dramaturgul Valeriu Butulescu, cel mai bine reprezentat pe Citatepedia şi un promotor al proiectului. Întâlnirea a avut loc pe 26 septembrie 2008 la Literaturhaus, în Viena.

Odată revenit în România, Valeriu Butulescu ne-a acordat un interviu despre această participare, pe care îl prezentăm în continuare.

4 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Interviuri, Noutăţi despre site, Ştiri
5 comentarii »

Ernest Hemingway (21 iulie 1899 – 2 iulie 1961) este, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute şi mai fascinante personalităţi pe care America le-a dat oamenilor. Lumea pe care a creat-o este năucitoare prin verosimilitate, prin autenticitatea trăirilor şi reacţiilor. Am ales, spre exemplificare, secvenţe din lucrările publicate sub titlul „Primele patruzeci şi nouă de povestiri”.

„Bătrânul meu” aduce în prim-plan lumea fascinantă a pariurilor şi întrecerilor hipice.

Abia se aliniaseră la start, că se şi auzi gongul, şi-i văzui de cealaltă parte a peluzei, pornind-o ca nişte jucării, în pluton şi luând prima turnantă. Mă uitam la ei cu binoclul, şi când trecură prin faţa noastră, War Cloud alerga în urmă bine, în frunte fiind un cal murg. Se apropiară, făcură ocolul pistei şi reveniră în galop, şi War Cloud era mult în urmă, şi calul acela Foxless alerga uşor în frunte. Tii, ce grozav e când îi vezi trecând prin faţa ta şi după aceea te uiţi la ei cum se-ndepărtează şi se fac din ce în ce mai mici şi apoi se îngrămădesc cu toţii la turnante şi iar se înşiră când ajung în linia dreaptă şi-ţi vine să-njuri de toate alea. În sfârşit, ocoliră şi ultima turnantă şi o porniră pe linia dreaptă, cu Foxless în frunte. Oamenii aveau un aer ciudat şi spuneau mereu cu glasul stins de parc-ar fi fost bolnavi: „War Cloud”, şi caii se apropiau în galop, şi deodată ţâşni ceva din pluton, chiar în lentila binoclului meu, o săgeată galbenă cu cap de cal, şi toţi începură să strige ca nişte nebuni: „War Cloud”. Calul înainta cum nu se poate mai repede, apropiindu-se de Foxless, care, biciuit nebuneşte de jocheu, alerga cât poate s-alerge de repede un cal negru, şi timp de-o secundă fură alături unul de celălalt, dar War Cloud părea să alerge de două ori mai repede, cu picioarele lui lungi şi cu capul întins înainte, şi când trecură linia de sosire erau unul lângă altul, şi pe tabela de marcaj numărul 2 fu în prima căsuţă, ceea ce însemna că Foxless câştigase.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Fragmente literare
Comenteaza! »