Fragmente din prima parte a capitolul „Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii” dedicat „bardului de la Mirceşti” (?21 iulie 1821 – 22 august 1890) de către Eugen Simion în lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti” (ediţia apărută la editura Cartea românească, Bucureşti, 1980):

„Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care îl detestă cel mai mult. Când se face frumos afară, se pregăteşte de călătorie. Literatura este lăsată deoparte, fără remuşcări, până ce un val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceaţă groasă îl fugăresc, iarăşi, în cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă îi revine, în tihna biroului fantezia se eliberează. Liniştea, confortul interior şi timpul rău sunt cele trei condiţii preliminare ale scrisului său. […] O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărârea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă într-o bucurie a spiritului laborios:

Cât ţine timpul aspru – scrie el lui Ion Ghica – cât termometrul face gimnastică sub linia de la zero ca sub un trapez ideal, îmi umplu zilele cu îndeletniciri intelectuale şi cu întreţinerea focului din sobe. Am ajuns în arta aceasta la înălţimea vestalelor şi acum ştiu a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa în ţara noastră. Dimineaţa îmi place să mă scol de cu noapte şi să găsesc cabinetul meu de lucru bine încălzit şi vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri şi desmerdări, aşteptând porţiile lor de zahăr; biuroul mă cheamă lângă el, arătându-mi calamara plină, condeiul zburdalnic, hârtia albă. „La lucru!” îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri a cabinetului şi cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Iaşul, cu Montpellier, chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă crivăţul.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Librăria Cărtureşti din Iulius Mall, Cluj-Napoca, organizează luni, 5 ianuarie 2009, de la ora 19:00, o întâlnire cu unul dintre cei mai apreciaţi scriitori maghiari ai prezentului şi cu un roman ca o bomba cu ceas – al cărei ticăit te tensionează până la a te ucide înainte de explozie: „Plimbarea„.

Attila Bartis spune: “Eu nu scriu la comandă. Dacă încep să scriu la o carte pentru succes sau pentru bani, îmi pierd libertatea. Libertatea este sensul scrisului şi al oricărei forme de artă.”

Romanul „Plimbarea” este povestea unui copil abandonat al revoluţiei, un orfan al Estului la intersecţia conflictelor ideologice. Este relatarea maturizării sale într-o lume tensionată de –isme, populată de ostili ciudaţi şi de oameni dragi care pier unul după altul. El este cel care spune povestea: copilul care încărunţeşte în somn, copilul ce învaţă că oamenii mor. Iar povestea creşterii lui e într-atât de stranie încât începe să pară familiară.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Joi, 18 decembrie 2008, de la ora 18:00, Editura Polirom organizează lansarea celui mai recent roman al Ceciliei Ştefănescu: „Intrarea Soarelui„. Evenimentul are loc la Librăria Cărtureşti Verona (la subsol). Volumul va fi prezentat de Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu şi T.O. Bobe.

„Intrarea Soarelui” îl are ca protagonist pe Sal, un băiat de 12 ani, cu o inteligenţă ieşită din comun, care-şi trăieşte prima experienţă de dragoste. Într-o după-amiază de vară, prinzându-l ploaia în drum spre prietena lui, Emi, Sal se adăposteşte în scara unui bloc şi, condus de un miros puternic, coboară în subsol, unde dă peste cadavrul unei femei tinere şi foarte frumoase. Încetul cu încetul, Sal va încerca să descopere misterul acestui cadavru şi, concomitent, va înainta în relaţia lui amoroasă cu Emi, o relaţie ciudată, care se desfăşoară în paralel cu legatura adulterină a unui cuplu matur, de care Sal se loveşte într-un mod repetat. Pe măsură ce povestea de dragoste cu Emi evoluează, Sal încearcă din răsputeri nu numai s-o ascundă de ochii ironici ai prietenilor de cartier, dar şi de părinţi – ale căror decizii le-ar putea zdruncina mica armonie -, dezvoltând astfel o adevărată conştiinţă adulterină, care poate fi observată, pe de altă parte, în practică, la cuplul celor doi adulţi. Legăturile între adulţi şi cei doi copii, pe de o parte, şi cadavrul descoperit de Sal, pe de alta, sunt mult mai adânci şi mai complicate decât par la început. „Intrarea Soarelui” e un roman despre rădăcinile adulterului şi despre destinul unui băiat excepţional care, datorită capacităţilor sale, are puterea de a vedea cu ochii minţii propriul viitor.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Dragoste, Ştiri
Comenteaza! »