Nu e nimic ciudat când o femeie poartă blugi în orașul New York, însă atunci când laureata Premiului Nobel, Malala, îi poartă, este considerat un act politic. În întreaga lume, individualitatea poate fi o infracțiune, iar îmbrăcămintea poate fi o formă de protest. Într-un discurs despre impactul a ceea ce purtăm, Kaustav Dey examinează modul în care moda ne oferă un limbaj non verbal de opoziție și ne încurajează să ne asumăm personalitățile adevărate.
Încărcată de emoție, dar și de umor, „Nu sunt eu” îi dă ocazia actriței Maia Morgenstern să împărtășească cititorilor, așa cum o face de pe scenă în cazul spectatorilor, părți din viața ei de actriță, de femeie și de persoană publică.
Pe 5 noiembrie 2014, la Oslo, are loc lansarea volumului „Jeg er ei kommunistkjerring” („Sunt o babă comunistă!”) de Dan Lungu, în prezenţa autorului. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român de la Stockholm şi se desfăşoară în colaborare cu editura Bokvennen, cea care a publicat traducerea în norvegiană a volumului, şi Ambasada României în Regatul Norvegiei. E.S. domnul Daniel Ioniţă, ambasadorul României în Regatul Norvegiei, va vorbi în deschiderea evenimentului.
În cadrul lansării, Dan Lungu va purta un dialog cu traducătorul romanului, Steinar Lone, despre contextul care a condus la apariţia poveştii, despre povestea scrierii romanului şi despre procesul traducerii. La final, scriitorul român va răspunde întrebărilor publicului prezent.
Filmul „Sunt o babă comunistă” este lansat pe 23 august 2013, în cinematografele: Hollywood Multiplex, CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cityplex (Constanța și Brașov), Cinema Arta (Târgu Mureș), Patria (Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj), Premiera (Ploiești), Cinema Sergiu Nicolaescu (Târgu Jiu), Café Cinema Patria (București), Cinema Europa (București), Modern (Craiova), Orizont Café Cinema (Călărași), Unirea (Botoșani), Cinema Capitol (Onești), Cinema Eugen Ionescu (Slatina), Cortina (Oradea), Cine Grand (Botoșani), Palace (Oradea).
Controversele legate de identitatea lui William Shakespeare nu mai sunt de mult o noutate. Considerat de mulţi un negustor cu puţină carte şi un actor din Stratford-Upon-Avon, acesta nu ar fi putut crea personal faimoasele capodopere care îi sunt atribuite. Experţii situaţi în tabăra anti-shakesperiană, printre care Sigmund Freud, Charles Dickens şi Mark Twain, au adus argumente legate de analiza pieselor de teatru care îi fac să creadă că autorul este o persoană cu educaţie, care a călătorit mult prin lume şi deţine informaţii laborioase despre viaţa complicată de la curte, lucru greu de crezut în cazul unui provincial obscur.
Unul dintre susţinătorul identităţii feminine a autorului creaţiilor shakespeariene este John Hudson, un cărturar englez, specializat în Shakespeare, care a declarat în „The Oxfordian” că dacă Amelia Bassano Lanier, fiica legitimă a unui muzician italian de la curtea reginei Elizabeta, nu a scris toate piesele, cu siguranţă a fost o colaboratoare foarte importantă. Se presupune că aceasta a fost amanta lui William Shakespeare, iar participarea sa ar explica referinţele muzicale şi italieneşti conţinute în piese şi sonete.
Despre trupa Mes Quins s-a spus că sunt cei mai interesanţi “newcomeri” ai scenei alternative autohtone şi reprezentanţi de seamă ai curentului românesc de synth-pop cu accente disco-punk şi electro-kitsch. „Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! este o piesă despre infatuare, autosuficienţă şi parvenitism. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! ţipă chitaristul când nu e recunoscut de nimeni într-o încăpere. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! exclamă fotograful când o femeie leşină la metrou. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! spune actorul când e coadă la bar. Dar mai ales, Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! este o piesă despre oamenii creativi care se iau prea mult în serios”, spune Ovidiu de la Mes Quins.
Încarc...
