Era la începutul vacanței Paștilor. Gările erau pline de copii și de părinți cari se întorceau acasă de sărbători, sau cari se duceau să se recreeze de zarva orașului, în vre-un sat dela munte, sănătos și înconjurat de priveliști minunate.

Dar dacă ai fi observat în Gara de Nord din București fețele tuturor cari se pregătiau de călătorie, începând cu cei cari ședeau la rând să-și scoată bilet și sfârșind cu ștrengarii de elevi cari, cățărați pe scările vagoanelor se strigau unul pe altul, n’ai fi văzut o față mai veselă decât a lui Mircea Claudiu. Student în anul I de medicină, Mircea Claudiu nu văzuse de multă vreme satul în care se născuse și copilărise. Tatăl său, notar, îl trimesese să facă liceul în București ca intern ; iar când li se dedea școlarilor vacanță, în tot timpul acestor lungi opt ani de școală, el șezuse la unchiul său, advocat în București. Acesta n’avea deloc greutăți familiare și primise să ia în gazdă pe Mircea, ca să mai ușureze pe bietul frate-său, care avea cinci copii, împrăștiați și ei pe la alte școale : cei mai răsăriți în Târgoviște, iar cei mai mărunței la școala primară din satul Răsvad.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
Comenteaza! »

Sâmbătă, 8 aprilie 2017, ora 11:30, Editura Humanitas invită publicul la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o nouă ediţie a Campionatului poveştilor, cu „Val şi Cetatea Sufletelor” de Ana Alfianu. Alături de invitaţii noştri, Ana Alfianu, Otilia Mantelers, expert în parenting, şi Iustina Croitoru, redactor-şef Editura Humanitas, aflaţi povestea unui personaj cu totul şi cu totul special.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Poveşti, Ştiri
Comenteaza! »

N-am multe amintiri din copilărie, n-aş putea să relatez o întâmplare întreagă din acele vremuri. Doar străfulgerări de memorie: o rochiţă albă cu un fluture roşu brodat pe piept, primele patine cu rotile portocalii, gustul unor piersici mari, un dop de sticlă albastră la care cântam ca într-un microfon, papucii din plastic cu tocuri din cârlige de lemn, „sari-urile” confecţionate din cearceafuri imprimate, un zarzăr înflorit, între crengile căruia îmi făcusem cuib, linia de cale ferată, goana după şopârle, centrala termică, pe care o transformasem într-o corabie prinsă de furtună în largul mării, abundenţa de banane şi portocale pe care mama ni le aducea la spital, mie şi fratelui meu mai mare, serile în care stăteam cu nasul lipit de geam, privind trenurile şi luminile din gară, o minge de volei, capul spart, căciuliţa roşie cu canafi, pe care am purtat-o toată vara peste bandaje, întrebarea mea adresată de după gratiile de la geam lucrătorilor de la telefoane: „N-o vedeţi pe mama mea venind de la serviciu?”, întrebarea lor: „Cum arată mama ta?” şi singurul meu răspuns, indiferent de anotimp: „Este îmbrăcată într-un pardesiu negru şi are o băscuţă albă pe cap.”…

11 voturi

Încarc...

Publicat de Silvia Velea in Eseuri
Comenteaza! »

Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:

– Prima parte –

Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!

Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!

Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.

5 voturi

Încarc...

Publicat de Georgeta Nedelcu in Cărţi, Fragmente literare
Comenteaza! »

La Humanitas Fiction a apărut „Ines a sufletului meu” de Isabel Allende, un roman de ficţiune istorică a cărui protagonistă, conquistadoarea Ines Suarez, o adevărată eroină a vremii ei, a contribuit la intemeierea statului Chile.

Nimic nu părea să o predestineze pe Ines Suarez, o croitoreasă spaniolă născută în jurul anului 1500 la Plasencia, unei vieţi ieşite din comun. Însă Ines se hotărăşte să plece în Lumea Nouă pentru a-şi regăsi soţul dispărut. Ajunsă în Peru, viaţă sa ia o turnură neaşteptată, odată cu vestea morţii bărbatului său şi cu întâlnirea cu misteriosul căpitan Pedro Valvidia, de care se va îndrăgosti. Împreună, cei doi vor lupta pentru cucerirea de noi teritorii şi vor întemeia oraşul Santiago de Chile. Povestea de iubire dintre Pedro şi Ines, ce durează mai bine de treizeci de ani, e trăită cu întreaga disperare şi intensitate conferite de o existenţă mereu primejduită de persecuţia Inchiziţiei şi de iminenţa unui război cu indienii mapuche. Trecând prin toate primejdiile imaginabile, convertindu-se deopotrivă în sfetnic, strateg, infirmieră improvizată, dar şi în mamă spirituală a coloniştilor, Ines îşi asumă un ultim rol, pe cel de cronicar al evenimentelor care au precedat întemeierea statului Chile, şi îşi relatează povestea de dragoste şi trădare.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Copila deschise ochii. Mâna ei mai ţinea încă strâns şi dreaptă lumânarea. Irisul de culoarea mării cerea lumina flăcării pentru adȃnc de suflet.

Dimineaţa, când soarele încă nu răsărise, pornise tristă în căutarea sensului pierdut al cuvintelor. Se trezise cu pumnii strânşi a durere, cu obrajii scăldaţi în şiroaie de lacrimi, inima durând-o ca un bulgăre de foc înroşit. Încă o dimineaţă din săptămâna patimilor, zi în care nu înţelegea de ce…

De ce cuvintele au puterea să fie pentru inimă ghimpi? De ce întunericul ucide brutal un zâmbet, într-o secundă?

1 voturi

Încarc...

Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
Comenteaza! »