Romfilatelia introduce în circulație joi, 17 februarie 2022, emisiunea de mărci poștale cu tematica „Octav Băncilă, 150 de ani de la naștere”, care ilustrează tablouri aparținând unui maestru al culorii și al diversității operelor, un recunoscut pictor expresionist.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Duminică, 29 septembrie 2019, de la ora 17:00, Editura Humanitas propune publicului partea a doua a dezbaterii despre viitorul inteligenței artificiale. De data aceasta se ia în considerare aspectele legate de etică, fără de care evoluția tehnologiei poate duce la rezultate care ne pot lua prin surprindere. Discuția are loc în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, iar invitații sunt Alexandra Cernian, lector la Facultatea de Automatică și Calculatoare (Universitatea Politehnică București), trainer și senior consultant, cu preocupări în domeniile baze de date, ingineria programării, inteligența artificială, Business Intelligence, Big Data & Data Mining, Opinion Mining/Sentiment Analysis, tehnologii semantice, și Constantin Vică, lector la Facultatea de Filozofie (Universitatea din București), cercetător cu specializarea filozofie practică în domeniul internetului şi al tehnologiei web. Moderator: Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință la Radio România Cultural.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Un răspuns oferit de fostul ministru al Culturii și Identității Naționale, Lucian Romașcanu, la o întrebare a senatorului USR Dan Lungu, arată gradul de subfinanțare a lumii artistice din România și din Iași, în particular, în urma creșterilor salariale din luna februarie a anului 2017. Ministerul Culturii a confirmat speculațiile cu privire la bugetele în scădere ale instituțiilor de cultură ieșene și la lipsa premierelor din stagiunea precedentă: măririle salariale, de aproape 50%, ale personalului artistic, sunt suportate din bugetul deja existent al instituțiilor care nu a mai fost suplimentat.
Senatorul Dan Lungu a precizat că trebuie aduse corecții modului în care se oferă subvenții de la Minister către instituțiile de cultură din țară, pentru ca acestea să poată să performeze, nu doar să supraviețuiască.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:
– De ce nu stingeţi lumina?
– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme, audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.
Continuare »
2 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
