Sentimente
Videoclipul cântecului interpretat de Olga Verbițchi
Videoclipul cântecului interpretat de Olga Verbițchi
„Maupassant a înnebunit fiindcă nu credea în Dumnezeu. Acest nenorocit se îndepărtase absolut, se înstrăinase complet de divinitate.” Așa scriau pe vremuri oameni evlavioși și gingași la suflet. Astăzi s-ar zice poate, de exemplu: Maupassant s-a prăpădit de răul pesimismului, fiindcă n-a putut ajunge la o „concepție unitară de viață”. În amândouă formulele ni se prezintă, cum lesne se poate vedea, același punct de vedere nobil, cum se zice, și sublim. Eu cred că față de păreri ca aceste, mai mult pioase și binecrescute decât inteligente, n-a fost rău că în anii din urmă s-a stăruit cu oarecare băgare de seamă, și fără fraze, asupra bolii lui Maupassant. Cititorului cu educație nu-i strică să audă, chiar și mai des, că nimeni nu poate înnebuni, de-a binelea și fără hiperbolă, numai din desperare metafizică. Iar pentru istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să consulte câteodată psihiatria decât să se încânte cu nu-știu-ce-uri solemne, de o eleganță intelectuală foarte îndoielnică.
Pe istoricii literari îi găsesc, în general, puțin dispuși să admită o puternică influență a bolii asupra producției lui Maupassant. Obișnuit este să se dea o prelungită admirație incomparabilei sale obiectivități, și se acordă numai că, în operele din urmă, apare un caracter oarecare sentimental și duios; ori încă poate: că boala i-a sporit pesimismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar și în părțile curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei lui Maupassant : „În nuvela Le Horla se aude imbecilitatea paralitică”. Iar mai departe: „Pe când schița fantastică Sur l’eau, din 1881, este încă solid compusă, simplu și lucid scrisă, bucata intitulată Lui, din 1884, cuprinde repetări și interjecții directe ale autorului. În Horla (1887), și încă mai mult în Qui sait (1890), repetările, întrebările, suspensiile se acumulează; iar repetarea, cu evidentă satisfacție, a acelorași cuvinte cu greu găsite ne aduce aminte de perseverențele verbale ale oamenilor beți”.
Continuare »
Știi, și cimpanzeii sunt persoane. Bine, nu chiar. Dar avocatul Steven Wise și-a petrecut ultimii 30 de ani încercând să schimbe statutul acestor animale de la „lucruri” la „persoane”. Nu este vorba de semantică legală; după cum arată în această discuție fascinantă, a recunoaște că animale precum cimpanzeii au capacități cognitive extraordinare și a regândi modul în care îi tratăm din punct de vedere legal, este cel puțin o datorie morală.
Marți, 29 noiembrie 2022, la ora 13:00, la TNB are loc prezentarea celor două volume de teatru, „Recviem”, semnate de Radu F. Alexandru (Editura Academiei 2022), în prezența autorului, în Foaierul Tapiserie de la etajul Sălii ”Ion Caramitru”. Radu F. Alexandru este, la ora actuală, nu doar unul dintre cei mai jucați dramaturgi români contemporani, ci și unul dintre cei mai publicați –performanță remarcabilă în contextul în care genul dramatic nu se bucură, în general, de atenția editurilor. Cu un acut sentiment al responsabilității față de propria lui posteritate literară, conștient de efemerul spectacolelor scenice, Radu F. Alexandru, s-a preocupat mereu să își jaloneze parcursul scriitoricesc prin culegeri de texte dramatice pe care le-a supervizat cu extremă exigență, ”barometre” periodice ale portofoliului său de scrieri teatrale.
Continuare »