De-a lungul vieţii, corpurile noastre suferă o serie de transformări: creştem, trecem prin pubertate, şi majoritatea vom avea copii. În spatele scenei lucrează sistemul endocrin care este responsabil de aceste schimbări. Pe lângă creştere şi maturizare sexuală, acest sistem reglează totul, de la somn până la ritmul bătăilor inimii, influenţând fiecare celulă în parte. Lecţie de Emma Bryce, animaţie de Daniel Gray.
fără voturi
Încarc...Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa… La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând de loc ureche muzicală…
După aceea Fuchs se duse direct la Conservator… Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano… Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă – cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă…
Mai târziu, la pubertate – zice-se – îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Editura Meteor Press a lansat recent volumul „Fetele ascunse din Kabul” – o apărare secretă împotriva discriminării femeilor din Afganistan, al scriitoarei Jenny Nordberg – în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu, carte care deschide seria unor lucrări de actualitate cu privire la condiţia femeii într-o lume în care supravieţuirea şi afirmarea în orice domeniu al vieţii sunt rezervate în mare parte bărbaţilor, aşa cum trecutul cât şi prezentul le confirmă.
Dacă pe meleagurile noastre lupta femeilor se dă mai ales pentru probleme ca violenţa domestică, participarea pe piaţa muncii, armonizarea vieţii de familie cu carieră, drepturi sexuale şi reproductive, reprezentări ale femeilor în mass-media, participare şi reprezentare politică, sunt colţuri de lume unde însăşi existenţa şi identitatea femeii sunt în pericol.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Pubertatea e o perioadă dificilă pentru aproape oricine, dar pentru adolescenții transsexuali poate fi un coșmar, pentru că aceștia se trezesc brusc cu un corp în care se simt străini. Endocrinologul Norman Spack ne destăinuie cum a devenit unul din puținii medici din SUA care tratează minorii prin terapie de substituție hormonală. Prin amânarea efectelor pubertății, Spack le dă tinerilor transsexuali răgazul de care au nevoie. (Filmat la TEDxBeaconStreet.)
fără voturiÎncarc...
Pentru oameni, frontierele cunoaşterii, chiar dacă se extind cu fiecare clipă care trece, reprezintă o implacabilă invitaţie la mărginire. Ciripim în colivia limitelor noastre. Lumea palpabilă, cântărită cu cele cinci simţuri, este determinată, are muchii şi colţuri. Începutul şi sfârşitul devin pietre de hotar, paranteze fundamentale ale existenţei umane. Aici toate lucrurile au măsura lor, iar omul se poate lăuda, vorba lui Protagora, că este măsura tuturor lucrurilor. Hegemonia omului, ca „animal politic” se bazează tocmai pe finitatea lumii sale comensurabile.
Când, deodată, apare el: Universul, entitatea supremă, imens până la nemărginire, greu de estimat, mai întins decât cea mai mare întindere, alcătuit din miriade de galaxii, probabilităţi şi supoziţii. În faţa infinităţii sale reci, omul este redus iar la dimensiunile unei insecte gânditoare. Strivit de măreţia unui spaţiu fără sfârşit, omul încearcă să-şi ia revanşa, invadând microcosmosul. Aici ochiul său poate privi cu semeţie, de sus; în palma unui copil încap miliarde de molecule. Suntem atât de mari în raport cu bieţii atomi, încât nu-i putem vedea nici cu microscopul. Dar nici pe acest tărâm omul nu poate să triumfe. S-a dovedit că toate particulele, socotite cândva elementare, încă se mai pot divide. Dihotomia e nemiloasă. Greu de găsit un lucru atât de mic, încât să nu se mai poată înjumătăţi. Între doi atomi există spaţiu – raportat la diametrele lor -, cât între Pământ şi Jupiter. Paradoxal, pentru om calea către zero este la fel de lungă, la fel de imposibilă, ca cea către marele infinit.
Continuare »
7 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies