În perioada 12-16 martie 2014, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte prima ediţie a Festivalului Naţional de Film „Cinema & Propagandă”, al cărui director este reputatul scriitor, gazetar şi filmolog Cristian Tudor Popescu. De marţi până duminică, începând cu ora 19:00, publicul interesat de relaţia dintre cinematograf şi propagandă poate urmări la Sala Eforie cinci lungmetraje şi cinci scurtmetraje româneşti cu caracter propagandistic, precum şi asista la cinci conferinţe, susţinute de experţi, având ca bază filmele prezentate. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

Festivalul Naţional de Film Cinema & Propagandă se desfăşoară sub sloganul sugestiv „Cinefili de toate vârstele, uniţi-vă!”, deoarece se adresează unui public larg şi variat, de la spectatorii tineri, care s-au născut într-o societate liberă şi democratică, până la cei vârstnici, care au cunoscut din proprie experienţă influenţa malefică a propagandei într-un regim totalitar.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Ştiri
Comenteaza! »

Doamnelor și domnilor, când Societatea anglo-română mi-a cerut să vorbesc despre un subiect oarecare, eu am urmat un vechiu obiceiu al mieu, anume acela de a vorbi numai despre lucruri trăite, trăite de acela care vorbește, fiindcă socot că este o foarte mare greșeală aceia de a se presinta de conferențiar lucruri pe care le-a cercetat anume pentru conferință, lucruri în care el s-a întrodus numai în momentul acela ; orice presintare a unui subiect pe linii care au fost hotărîte de altcineva este fără îndoială ceva artificial și rece. Pentru a vorbi de un subiect, trebuie să fi avut cineva o atingere îndelungată cu acest subiect, trebuie să fi lucrat asupra lui și trebuie ca subiectul să fi avut o influentă asupra aceluia care vorbește, pentru ca, la rândul lui, acela care vorbește să poată introduce alte elemente decât acelea care se presintă de obiceiu.

Mi s-a părut că secretarul acestei societăți, pe cât de alese, pe atât de restrânse în această seară, ar fi dorit să aleg altceva. M-am gândit însă că e bine să mă țin în domeniul literar, în care nu se poate aduce împotriva vorbitorului intenții pe care nu le-a avut, — noi trăim vremuri de acelea în care este bine a se păzi cineva de tot felul de intenții pe care nu le-a avut și pe care i le atribuie, într-un chip așa generos, alții. Așa încât era sigur că nu voiu vorbi de politica englesă, pentru că ar fi fost o ieșire din neutralitatea pe care o conservăm cum se cuvine, cu o răbdare care ni face cinste. Prin urmare subiect politic nu era să ating, iar subiectele economice, care sânt la modă, îmi sânt străine ; rămânea să aleg în domeniul literar ceva care să fi fost în foarte strânsă legătură cu lecturile mele. Așa încât a trebuit să mă cobor până în anii, atât de depărtați, ai tinerețelor mele.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Articole
Comenteaza! »

Marți, 21 ianuarie 2020, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, se discută despre romanul „Şi se auzeau greierii” de Corina Sabău, publicat recent în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas, o investigație psihologică a feminității și a vieții de cuplu, pe fundalul României comuniste care a produs trauma generației „decrețeilor”. Alături de autoare, vorbesc criticul literar Cosmin Ciotloș și Andreea Răsuceanu, coordonatoarea colecției 821.135.1 – Scriitori români contemporani. Actrița Eliza Păuna citește câteva fragmente din roman.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Sâmbătă, 3 decembrie 2016, de la ora 17:00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, regizorul Radu Jude şi criticul de film Andrei Gorzo intră în culisele filmului „Inimi cicatrizate”. Adaptarea liberă după opera literară a lui M. Blecher îşi preia firul narativ principal din romanul „Inimi cicatrizate”, dar în dialoguri şi în construcţia personajelor sunt evidente trimiterile directe la celelalte romane, „Întâmplări în irealitatea imediată” şi „Vizuina luminată”, la corespondenţa şi la biografia lui Blecher.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

În perioada 25-31 iulie 2016, Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română (ANF), în parteneriat cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), organizează, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforiei nr. 2), evenimentul „Săptămâna filmului românesc despre Marele Război”. Proiecţiile de filme din cadrul retrospectivei sunt însoţite de expoziţia de fotografii „Pe urmele eroilor din Primul Război Mondial”, oferită de ONCE şi găzduită în foaierul Cinematecii Eforie. Expoziţia ilustrează cele mai reprezentative cimitire şi monumente de război, de pe teritoriul României, dedicate militarilor români care au căzut la datorie pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Ştiri
Comenteaza! »