Şi se auzeau greierii
Marți, 21 ianuarie 2020, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, se discută despre romanul „Şi se auzeau greierii” de Corina Sabău, publicat recent în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas, o investigație psihologică a feminității și a vieții de cuplu, pe fundalul României comuniste care a produs trauma generației „decrețeilor”. Alături de autoare, vorbesc criticul literar Cosmin Ciotloș și Andreea Răsuceanu, coordonatoarea colecției 821.135.1 – Scriitori români contemporani. Actrița Eliza Păuna citește câteva fragmente din roman.
Corina Sabău găsește calea narativă potrivită pentru a își ajuta cititorii să vadă și să simtă articulațiile unei lumi, presiunile sociale și un traseu personal credibil care puteau conduce la soluția nefericită la care multe femei au fost obligate să apeleze.
„Și se auzeau greierii” e un roman scurt, puternic, cu o temă necruțătoare: avorturile clandestine dinainte de Revoluția din 1989 și consecințele lor cumplite asupra existenței individuale. Confesiunea unei femei, directă, cu rare momente de tandrețe și căldură, atunci când gândurile i se îndreaptă către fetița ei, Sonia, recompune fracturat, dar în detalii de o acuitate uneori insuportabilă un capitol întunecat din istoria românească. Fie că vorbește despre viața muncitoarelor din fabricile comuniste, că rememorează momente dintr-o copilărie chinuită, marcată de figura unui tată violent, sau că face să se audă, la final, vocea Soniei, cartea păstrează un ritm și o intensitate care taie răsuflarea cititorului.
Corina Sabău spune:
Mi-am trăit copilăria în anii ’80, într-un mic oraș de munte, la adăpost de istorie. Cu colegii mei de la Școala generală nr. 3 făceam toate nebuniile din lume, în orele de PTAP doamna dirigintă ne ducea în Parcul Ştefănescu să adunăm castane, mă consideram norocoasă când la cofetăria Garofiţa băgau savarine, nu-mi dădea prin cap s-o compar pe Angela Similea cu Rolling Stones, iar părinţii mei nu aveau ambiţii nemăsurate în ceea ce mă privește. Despre cruzime nu știam mare lucru pe atunci, mult mai târziu, după Revoluție, am aflat că în anii aceia au murit cel puțin 10 000 de femei în urma avorturilor ilegale. Că până şi moartea lor a fost folosită ca propagandă. Că trupul neînsufleţit al uneia dintre aceste femei a fost expus în fabrica în care lucra, avertisment pentru celelalte muncitoare. Când întâmplarea asta îmi revenea în minte mă suspectam că n-am reținut corect, că așa ceva, chiar și înainte de ’89, n-ar fi fost posibil. Am început să scriu Şi se auzeau greierii din nevoia de a accepta. Am încercat să integrez realitatea cu ajutorul literaturii.
Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări prin Eventbook.
fără voturi
Încarc...