Pe noul single, „Distorted Light Beam”, co-scris și coprodus de Bastille împreună cu Ryan Tedder, alături de colaboratorul de lungă durată al trupei, Mark Crew, formația britanică multi-premiată reflectă asupra modului în care ne schimbăm cu toții și a modurilor în care ne pot manipula realitățile pentru a se potrivi unei narațiuni care ni se potrivește mai bine. Spune-i distop, utop sau, pur și simplu, numește-l viitor… Acesta nu este un cântec care stă la judecată atât de mult încât să recunoască schimbarea paradigmatică care are loc. „Când visez, pot face orice”, cântă Dan, „Când visez diseară, pot merge oriunde… Când visez diseară, pot fi oricine …”
Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Teatrul Național București „Ion Luca Caragiale„, prezintă publicului italian proiectul „Conferințele Teatrului Național București”.
Într-o confesiune din perioada retragerii sale la mânăstire Zoe Dumitrescu Bușulenga afirma: „Pentru mine marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce la frumusețe. În rugăciune intri pentru a integra absolutului”.
Citind poeziile lui Corneliu Neagu pe Facebook am avut această senzație de cufundare în absolut. Apoi a venit dorința de a citi mai mult. Așa am ajuns la volumele sale de poezie. Pentru dialogurile de astăzi am ales trei poezii din volume.
Accademia di Romania prezintă în colaborare cu Fondazione Musica per Roma (Progetto Calliope), sub patronajul Primăriei Romei, sâmbătă, 27 martie 2010, ora 20:30, la Conservatorio Santa Cecilia din Roma, în premieră absolută, spectacolul „God’s playground”, un nou song cycle, compus şi interpretat de Alexander Bălănescu şi Ada Milea. După răsunătorul succes obţinut cu „The Island”, colaborarea celor doi remarcabili artişti a dat naştere un nou proiect muzical radical, profund şi ironic.
Fragmente din lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti”, semnată de Eugen Simion; capitolul al V-lea este dedicat lui Vasile Cârlova (4 februarie 1809 – 18 septembrie 1831), sub titlul „‘Valea tristă’ şi sentimentul securităţii”:
De lucruri, Cârlova se apropie totdeauna cu milă. O tristeţe fundamentală, care n-atinge, totuşi, proporţiile disperării, însoţeşte demersul său liric. O tristeţe şi o blândeţe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăşi tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila), supusă unei legi aspre: soarta […].
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul este semnat de Irina Bădescu:
Tragedia lui Racine se situează sub semnul cardinal al conflictului dintre om şi soartă. Fără a atinge valoarea arhetipală a tragediei greceşti, care se întemeiază în parte pe caracterul ei arhaic, cea raciniană reconstituie totuşi, pe parcursul scurtei, orbitoarei ei istorii, imperativele formale ale acesteia. Prin opera lui Racine, tragedia capătă chipul axiomatic, de referinţă absolută, pe care literatura următoare a scenei îl va putea ocoli, dar nu nega.