11 decembrie 2017
Puteți rămâne prieteni cu cineva care nu votează la fel ca dumneavoastră? Pentru Caitlin Quattromani și Lauran Arledge, două prietene bune care au perspective foarte diferite legate de politică, rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA 2016 ar fi putut duce la ostilitate și lipsă de respect. Ascultați cum au ales ele să poarte, în schimb, un dialog – și învățați niște tactici simple pe care ele le folosesc pentru a-și menține prietenia bipartizană.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
27 iulie 2017
Argumentarea este și capitol al politeții.
Suntem învoiți asupra unei parități a noastre cu semenii noștri întâmplători; și această convențiune ne oprește de a lua ton, de a aplica metodă dictatorială, oricum am prețui în realitate persoana celui care ne ascultă sau ne citește.
E bine așa, cât timp zâmbetul nu se face strâmb, și gentilețea vocii nu se înăcrește. Spune vorba veche: diferența naște ostilitate. Există un punct de la care încolo convenția parității și amabilitatea încep a slăbi accelerat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
27 aprilie 2017
Cu o distribuţie care le aduce în rolurile principale pe Rosario Dawson şi Katherine Heigl, primul film regizat de producătoarea veterană Denise De Novi, „Obsesia trecutului” („Unforgettable”) este un thriller psihologic care, din 28 aprilie 2017, are premiera pe marile ecrane din România.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Video, Ştiri
9 august 2016
Cristina Chiperi, o liceană din orașul Padova, născută în Moldova, a reușit să devină una din cele mai citite scriitoare ale tinerilor italieni. Istoriile sale, scrise cu ajutorul smartphone-ului și publicate pe platforma web wattpad, au devenit foarte populare, astfel că au ajuns într-un final în librăriile din Italia, materializate într-o trilogie. Prima parte a acesteia, „My dilemma is you„, abia a ieşit de sub tipar şi în România.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
26 aprilie 2010
Fabrizio Caramagna, născut la 20 septembrie 1969, la Torino, în Piemont, Italia, este un scriitor de aforisme. Este licenţiat în Literatură italiană la Universitatea de Litere şi Filozofie din Torino, cu o teză despre poeziile inedite ale lui Guido Gozzano, poet crepuscular de la începutul anilor 900. În ultimii zece ani se dedică literaturii aforistice (forme de limbaj aforistic, paradox şi inversare), încercând să constituie o istorie a aforismului contemporan european. În decembrie 2009 publică volumul „Contagocce”, care conţine o selecţie de aforisme inedite, fiind prima sa publicaţie de acest gen. În curând, o selecţie din aforismele sale, va fi tradusă în limba sârbă. În ianuarie 2010, şi-a deschis un blog de literatură, cu scrieri aforistice, fabriziocaramagna.blogspot.com, şi care foarte recent a devenit aforisticamente.wordpress.com.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Simona Enache in Aforisme, Interviuri
10 octombrie 2008
Fragmente din primele capitole ale volumului I al romanului „Shōgun” de James Clavell:
Naufragiat pe un tărâm necunoscut…
Blackthorne se trezi brusc. La început crezu că visează, pentru că se găsea pe uscat, iar încăperea arăta incredibil. Era mică, foarte curată şi acoperită cu rogojini moi. Stătea întins pe o cuvertură groasă şi o alta era aşternută peste el. Tavanul era din cedru lustruit, pereţii din şipci de cedru, aşezate în pătrate, acoperite cu hârtie opacă, ce îndulcea plăcut lumina. Lângă el se afla o tavă stacojie, purtând boluri mici. Unul era cu legume gătite, reci, pe care le înghiţi aproape fără să le simtă gustul picant. Altul era cu fiertură de peşte şi o dădu pe gât. Altul era plin cu un terci gros de grâu sau orz; îl termină repede, mâncându-l cu degetele. Apa, într-o tidvă de o formă ciudată, era caldă şi avea un gust neobişnuit – uşor amărui, dar plăcut.
Apoi băgă de seamă crucifixul din nişă.
Casa asta e spaniolă sau portugheză, gândi îngrozit. Sunt în Japonii? Sau în Chitai?
Un panou din perete alunecă în lături. O femeie de vârstă mijlocie, plină, cu faţa rotundă, stătea în genunchi lângă uşă; făcu o plecăciune şi zâmbi. Pielea i era aurie, ochii negri şi înguşti, iar părul lung, negru, era strâns îngrijit în creştet. Purta un halat de mătase gri, şosete albe, scurte, cu talpă groasă şi o eşarfă lată, purpurie, în jurul mijlocului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
