30 iulie 2019
Cel mai simpatic dintre autorii instructivi, poetul zâmbitor al bibliofililor, bibliotecarilor, filologilor și altor eroi inofensivi a împlinit în aprilie trecut șaptezeci de ani, și istoricii literari l-au și luat serios în lucru. Și cu o serioasă antipatie. Fiindcă despre Anatole France, ca și despre Socrate, pot zice stâlpii țării sale că nu recunoaște zeii la care se închină statul, și introduce alți zei străini, că lucruri drepte le face nedrepte și corupe tineretul. Mai cu seamă unii profesori de la Universitatea din Paris au mare grijă ca nu cumva junii școlari să-și strice sufletul lor gingaș și neprihănita lor fantezie urmând vorbelor acestui primejdios profet.
Cu vreo zece ani în urmă, întâlneam încă studenți francezi care spuneau pe dinafară bucăți întregi din France; acum el are, se zice, mulți admiratori în America de Sud, dar acasă la dânsul este pus, după o formulă cunoscută, printre acei care au făcut cel mai mare rău patriei franceze. Și aceasta e tot o exagerare, ar putea zice Daudet aici, cum zice la sfârșitul epopeii sale tarasconeze! Toate aceste nu ne privesc poate prea mult pe cititorii mei și pe mine. Am vorbit de ele numai pentru cazul când cuiva i-ar cădea în mână scrierile acelor profesori, pentru ca să aibă în vedere substratul sentimental ce se ascunde, sub impunătorul material erudit, în lucrările acelea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
5 iulie 2018
Vara asta este cam nehotărâtă: ba soare, ba nori. Dar Citatepedia merge constant înainte.
În iunie 2018, Citatepedia.ro a avut o creştere de audienţă cu 48% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Este cea mai mare creştere relativă de până acum.
Secţiunea Poezii a depăşit 36.000 de înregistrări şi creşte rapid. Pentru toate tipurile de versuri, totalul este de peste 75.000.
Secţiunea Blog a împlinit 11 ani. Ne străduim să difuzăm cât mai multe informaţii culturale şi colaborările în acest sens sunt întotdeauna binevenite.
În toate cele 42 de limbi, suntem la câţiva paşi de o schimbare de prefix. Este o performanţă colosală la doar o lună distanţă!
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
28 decembrie 2010
Celebrele cuvinte pe care le-a rostit Neil Armstrong atunci când a pășit pe Lună ar fi trebuit să fie „That’s one small step for a man…”. Totuși, în transmisiune nu s-a auzit articolul nehotărât „a” dinaintea lui „man” (pentru a semnifica un singur om), care ar fi adus sens din punct de vedere al înțeleseului frazei, căci aceasta avea să fie continuată astfel „… and a giant leap for mankind” („… și un mare salt pentru umanintate”). A spune „man” (fără articol) sau „mankind” semnifică practic același lucru, ceea ce ar face ca afirmația lui să fie ilogică la o analiză mai atentă.
Greșeala a fost observată, iar Neil Armstrong a făcut mai multe declarații publice pentru a pune lucrurile în ordine. Uneori, în citarea afirmației sale, articolul nehotărât este scris între paranteze. Cu toate acestea, cuvintele sale au fost atât de impresionante, chiar și în pofida acestei anomalii, încât memoria colectivă le-a păstrat în forma corectă.
Încarc...
Publicat de Răzvan Sebeş in Atribuiri eronate
14 octombrie 2020
E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii chiparoși coboară încet și se întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țârâituri pierdute…
Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum când fluturii de ziuă și-au strâns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună.
Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întâiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui de peste zi. De o parte și de alta a lespezilor, florile roze de leandru înduioșează întunericul și se leagănă în vârful crenguțelor șterse de umbră, parcă ar pluti în aer. O mireasmă amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vântul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rând toate miresmele.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
5 ianuarie 2018
Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
10 august 2017
„Le Terence de notre siecle”… Cu variații pe această formulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere de la cele dintâi succese până după moarte. Prietenul Scipionilor se potrivea, desigur, mult mai bine cu idealul eleganței nobile, cu dogmele frumuseții binecrescute decât plebeul Plaut.
Prefața ediției din 1682 arată lămurit ce gândeau admiratorii actorului poet: „Tout le monde a regrette un homme si rare et le regrette encore tous les jours: mais particulierement les personnes qui ont du gout et de la delicatesse. On l’a nomme le Terence de son siecle; ce seul mot renferme toutes les louanges qu’on lui peut donner”… Să luăm seama: „du gout et de la delicatesse”, două din ingredientele indispensabile esteticii timpului sunt aici direct legate cu literatura comică, genul care, desigur, a rezistat mai tare tuturor delicateților.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară