Search Results

 15 martie 2012

Kathryn Schulz: Nu regreta regretul

Suntem învăţaţi să încercăm să trăim o viaţă fără regete. Dar de ce? Folosind propriul tatuaj drept exemplu, Kathryn Schulz face o prezentare emoţionantă şi puternică spre a ne accepta regetele.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 27 decembrie 2016

„Minulescu povestitor” de Paul Zarifopol

Paul Zarifopol„…Când n-ai voie să vorbești decât cu tine însuți, îți pare că ai rămas singur pe lume, că nu ești decât semnul de întrebare al celui care ai fost sau că trăiești într-o lume de surdo-muți, cu care – ceea ce este și mai trist – nu poți comunica nici măcar prin semne… De cele mai multe ori sonoritatea verbală îți încântă auzul, și minciuna cochetează cu adevărul după dispoziția urechii, nu a rațiunii. Liniștea și atitudinea statică însă măresc și mai mult temerea de necunoscut… Zgomotul este mult mai uman decât liniștea… Un concurs înscris te reîntoarce fatal la haosul inform dinainte de creația lumii” (Ion Minulescu, „Corigent la limba română”, București, „Cultura națională”, pag. 101-102).

Practica literară confirmă deplin psihologia și estetica implicată în această mărturisire. Povestirea lui Minulescu este vorbită. Între felul cum vorbește omul, și metoda după care își scrie istorisirile artistul Minulescu nu intervin atitudini, nici de paradă, nici de atelier. Prin înconjurul unor lungi și solide exerciții cu sonoritățile și cu substanța poetică a cuvintelor, acest scriitor a ajuns, cum se zice, să scrie cum vorbește. Abundența comparațiilor apare pe alocuri prea puțin controlată, totuși, comparația ca procedeu general corespunde aici unei trebuințe normale și constante de a-și face gândirea palpabilă continuu.

Astfel, în total, față de cetitori vorbirea lui Minulescu nu-i alta decât vorbirea lui cu sine însuși, cu acei pe care viața îi i-a scos în cale și care alcătuiesc țesutul însuși al povestirii. În sfera și la nivelul care i-au fost sortite, artistul își prezintă amintirile din copilărie și tinerețe cu o naivitate și simplicitate de vorbă echivalente povestirii lui Creangă. Simbolismul de atâtea ori categorisit ca deznaționalizat prin excelență este aici, prin excelență, scriitor român local.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 septembrie 2016

„O nuntă” de Grigore Alexandrescu

Grigore AlexandrescuSunt câțiva ani de când pentru păcatele mele mă aflam înrolat sub steagurile armiei noastre. Dumnezeu să ierte pe aceia care, socotindu-mă destinat a apăra patria de primejdii, mă însărcina cu străjuirea Dunării și vizitarea numeroaselor picheturi de pază. Născut sub o stea blândă, eu sunt de caracterul cel mai liniștit și niciodată sabia mea n-a fost în ispită a se mânji de sânge. Dacă vrăjmașii țării ar fi știut cu ce om au a face, s-ar fi purtat negreșit cu oarece obrăznicie, la care pașnicele mele aplecări m-ar fi oprit de a le răspunde. Cu toate acestea, sunt departe de a regreta vremea ce am pierdut cu acea ocupație: traiul ostășesc face pe om răbdător și exact. Când ai petrecut câtva sub pământ în bordeie afumate sau în colibe bătute de valuri, spulberate de vânturi, varietatea vremilor și schimbările soartei nu te sperie lesne. Apoi câte relații prietenești, câte dulci suvenire sunt rezultatul acestei vieți! Dar iată cuvinte de prisos când este vorba de niște obiceiuri țărănești ce am avut prilej a cunoaște în cursul strălucitei mele cariere ostășești; obiceiuri cu atât mai curioase cu cît originea lor e mai necunoscută.

Acestea erau, după cât îmi aduc aminte, în județul Râmnicul Sărat, într-un sat numit Râmniceni. Subcârmuitorul locului, om vesel și deștept, mă invită să merg la o nuntă ce se făcea în vecinătate: propoziția nu-mi păru de refuzat, și peste puțin norociții nuntași văzură sosind o trăsură ocolită de dorobanți care făcea să se ridice de departe căciulile, în cinstea persoanelor de ei escortate.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 4 august 2010

„Observaţii privind prozodia în epigramă. Ritmul” de Elis Râpeanu

Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 22 august 2007

Dumnezeu a murit… nu, zău!

Dumnezeu a murit… nu, zău!După ce ai citit noul roman al lui Dan Perşa, „Cu ou şi cu oţet” (editura Cartea Românească, 2007), începi să ai dubii în privinţa eventualei sale clasificări: e un roman cuminte, mimetic, care cultivă fabulosul şi valorifică la maximum disponibilitatea către imaginaţie a autorului, sesizabilă şi din cărţile anterioare sau, după cum subtitlul („hărţuire textuală”) ne avertizează, un joc inteligent cu formulele, tonalităţile şi procedeele epicului?

E drept, titlul te trimite la o sancţionare verbală care face regretabilă orice pedeapsă fizică, dar motto-urile amintesc prompt cum că oul şi oţetul sunt „simboluri ale pătimirii lui Iisus”. Deschizi cartea şi înaintezi: ticurile scriitorului sunt, cu siguranţă, cele ale unui ludic incurabil, cu o detentă stilistică aptă să-l plaseze printre virtuoşii genului.

Articolul integral din Adevărul…

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 6 iunie 2022

Top Gun: Maverick

A fost lansată coloană sonoră a filmului „Top Gun: Maverick”. Proiectul conține melodii de la Lady Gaga și OneRepublic, dar și piesele clasice de la Lorne Balfe, Harold Faltermeyer și Hans Zimmer.

La începutul lunii mai 2022, Lady Gaga a dezvăluit „Hold My Hand” ca fiind primul single care a fost lansat de pe coloana sonoră. Produs de Gaga și BloodPop© cu producție suplimentară de la Benjamin Rice. Billboard a declarat că Lady Gaga urcă cu „Hold My Hand”, iar Vanity Fair a elogiat piesa „o catapultează [Gaga] în cursa pentru Oscar de anul viitor”.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'nu regreta'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii