După ce ai citit noul roman al lui Dan Perşa, „Cu ou şi cu oţet” (editura Cartea Românească, 2007), începi să ai dubii în privinţa eventualei sale clasificări: e un roman cuminte, mimetic, care cultivă fabulosul şi valorifică la maximum disponibilitatea către imaginaţie a autorului, sesizabilă şi din cărţile anterioare sau, după cum subtitlul („hărţuire textuală”) ne avertizează, un joc inteligent cu formulele, tonalităţile şi procedeele epicului?

E drept, titlul te trimite la o sancţionare verbală care face regretabilă orice pedeapsă fizică, dar motto-urile amintesc prompt cum că oul şi oţetul sunt „simboluri ale pătimirii lui Iisus”. Deschizi cartea şi înaintezi: ticurile scriitorului sunt, cu siguranţă, cele ale unui ludic incurabil, cu o detentă stilistică aptă să-l plaseze printre virtuoşii genului.

Articolul integral din Adevărul…

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »