Editura Humanitas învită cititorii la Librăria Humanitas de la Cișmigiu luni, 16 decembrie 2019, de la ora 19:00, la lansarea romanului „Deborah” de Cătălin Mihuleac, volum publicat în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, coordonată de Andreea Răsuceanu. La eveniment vorbesc Cătălin Mihuleac, Tania Radu și Radu Paraschivescu.
Ce te ține treaz în miez de noapte? Gânduri profunde? Entuziasm pentru o călătorie importantă? Stresul legat de treburi neterminate? Dar dacă ceea ce te ține treaz ar fi chiar stresul provocat de frica de nesomn? Acest cerc vicios aparent fără rezolvare este cauza insomniei. Deci ce anume este insomnia? Există moduri de a stopa acest ciclu? Dan Kwartler explică știința din spatele insomniei. Lecție de Dan Kwartler, animație de Sharon Coleman.
Prieten bun, fantomă acuma și tu, nu știu de ce-mi amintesc de tine în seara asta misterioasă…
Afară fulgeră și geamurile întunecate ale odăiei mele se luminează la răstimpuri, ca de apropierea unui albastru flutur uriaș, rătăcit prin noapte. Un suflu de vânt trece și un miros tulburător de floare de tei își face loc și se strecoară în casă, adus de cine știe unde.
Poate mireasma asta ce stăpânea romanticele nopți de iunie ale orașului adolescenței noastre să te fi adus cu ea, sau poate apropierea furtunei ce se pregătește să fi dat simțurilor mele îndurerate o limpezime deosebită.
Acum, o picătură de ploaie, ca o pietricică zvârlită în geamuri, m-a făcut să tresar cu zgomotul ei sec, și nu știu pentru ce, în tăcerea care s-a lăsat mai mare parcă, te văd și mai lămurit.
Librăria Humanitas Kretzulescu aşteaptă publicul miercuri, 15 iulie 2015, de la ora 19:00, la lansarea renumitei cărţi „Bucureşti„, despre capitala interbelică a României, a diplomatului şi scriitorului francez Paul Morand. Vorbesc despre Bucureştiul anilor ’30, aşa cum Paul Morand l-a văzut, Dan C. Mihăilescu, Andreea Răsuceanu, Sandra Ecobescu şi Teodor Baconschi.
– Hei, tu, cel ce te caţeri pe margini de lume şi ne trimiţi lumină prin întuneric, apoi cobori prin razele tale revenind cu aceaşi putere peste vremuri, multe mii, pătrunde în noi ca să răsărim la fel ca tine, în fiecare zi. Tu, de fapt, tot urci! Noi coborâm. Prometeu nu a murit, este tot acolo şi carnea sinelui său sfârşiată, curge peste noi cu durere. Tu trimiţi spre noi dreaptă linie şi noi stăm strâmbi, rotundul fiindu-ne curbura spinării aplecate, spre oameni de întuneric. Învaţă-mă şi pe mine cel ce renasc în fiecare zi, prin cei mulţi, noi cei care sunetul vieţii ţi-l dăruim, ridicând tremurânde gene prin pruncii noştrii cu ochii miraţi pentru prima oară în această lume, spre lumina ta, sămânţă de nou început, să ne trezim într-o zi la fel ca tine şi să avem aceeaşi putere.