Omul este cea mai ciudată fiinţă, de fapt unica fiinţă raţională în neraţionalul existenţei! Ce vine din vânt și nu din adânc, în vânt se duce! Omul poate fi cel ce poate curăți și îndrepta orice, dar poate fi și distrugătorul celor care l-au creat. El poate fi distrugătorul chiar și-al propriei sale existențe.

Cât trăiești să ai grijă de minte ca să nu te bage-n ceață, sau în întuneric. Să ai grijă de inimă, ca să bată numai pentru adevăr, pentru iubire și viață! Să nu–ți vinzi sufletul, că tot ce-ai fost în existența ta va fi șters, ca și cum nu ai fi fost niciodată! Pomenirea nu-i numai de bine. Multe suflete rănite, prin multe generații nu uită. Istoria și trecutul fiecăruia, ale noastre, ale tuturor, sunt dovada.

5 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Eseuri
1 comentariu »

„Maupassant a înnebunit fiindcă nu credea în Dumnezeu. Acest nenorocit se îndepărtase absolut, se înstrăinase complet de divinitate.” Așa scriau pe vremuri oameni evlavioși și gingași la suflet. Astăzi s-ar zice poate, de exemplu: Maupassant s-a prăpădit de răul pesimismului, fiindcă n-a putut ajunge la o „concepție unitară de viață”. În amândouă formulele ni se prezintă, cum lesne se poate vedea, același punct de vedere nobil, cum se zice, și sublim. Eu cred că față de păreri ca aceste, mai mult pioase și binecrescute decât inteligente, n-a fost rău că în anii din urmă s-a stăruit cu oarecare băgare de seamă, și fără fraze, asupra bolii lui Maupassant. Cititorului cu educație nu-i strică să audă, chiar și mai des, că nimeni nu poate înnebuni, de-a binelea și fără hiperbolă, numai din desperare metafizică. Iar pentru istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să consulte câteodată psihiatria decât să se încânte cu nu-știu-ce-uri solemne, de o eleganță intelectuală foarte îndoielnică.

Pe istoricii literari îi găsesc, în general, puțin dispuși să admită o puternică influență a bolii asupra producției lui Maupassant. Obișnuit este să se dea o prelungită admirație incomparabilei sale obiectivități, și se acordă numai că, în operele din urmă, apare un caracter oarecare sentimental și duios; ori încă poate: că boala i-a sporit pesimismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar și în părțile curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei lui Maupassant : „În nuvela Le Horla se aude imbecilitatea paralitică”. Iar mai departe: „Pe când schița fantastică Sur l’eau, din 1881, este încă solid compusă, simplu și lucid scrisă, bucata intitulată Lui, din 1884, cuprinde repetări și interjecții directe ale autorului. În Horla (1887), și încă mai mult în Qui sait (1890), repetările, întrebările, suspensiile se acumulează; iar repetarea, cu evidentă satisfacție, a acelorași cuvinte cu greu găsite ne aduce aminte de perseverențele verbale ale oamenilor beți”.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Popoarele, care nu-şi preţuiesc valorile, nu-şi pot păstra nici teritoriile. – Vasile Ghica

Ioana d’Arc a României

Bunul Dumnezeu trimite, în vremuri de cumpănă, semne milostive tuturor naţiilor prin nişte fiinţe înzestrate cu mult har şi cu o incomensurabilă dragoste faţă de semeni. Dar asupra acestora se năpustesc, de regulă, sumedenie de minţi înguste şi smintite dornice să zădărnicească împlinirea celor mai raţionale şi mai nobile năzuinţe ale condiţiei umane.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Vasile Ghica in Articole
2 comentarii »

Ana Ularu filmează zilele acestea la Praga, pe platoul celei mai recente pelicule semnate de regizoarea daneză Susanne Bier, câştigătoarea de anul trecut a Oscar-ului pentru cel mai bun film într-o limbă străină („In a Better World”). Actrița de 26 de ani joacă alături de Bradley Cooper (cunoscut din „The Hangover” – 2009, „The A-Team” – 2010, „Wedding Crashers” – 2005, „Limitless” – 2011) şi Jennifer Lawrence (rolul principal din blockbuster-ul „The Hunger Games” – 2012; „Winter’s Bone” – 2010), interpreții rolurilor principale.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Noi nu trebuie să uităm, iar Istoria nu trebuie să ierte „binefacerile”, unele importate de-a gata, dar şi altele – mult prea multe – avortate de creierele autohtone, puse în practică cu forţa imediat după 23 august 1944: crime odioase, răzbunări, teroare, colectivizare cu arma la tâmplă, totalitarism, cenzură, privaţiuni, egalitarism teoretic, transformarea culturii în instrument de propagandă, nepotism şi clientelism politice şi de clan, cultul personalităţii şi control social absolut. Ca să amintesc aici doar o infimă parte din binele instalat odată cu maligna Ciumă roşie.

12 voturi

Încarc...

Publicat de Dan Costinas in Cărţi, Eseuri
Comenteaza! »

La Editura LEDA a apărut un nou titlu în colecţia Love&Life, o lectură foarte potrivită pentru vacanţă: „Mă numesc Salma„, de Fadia Faquir.

Într-un sat de munte din ţinutul Levantului, Salma, o tânără păstoriţă beduină, încalcă legile sacre ale tribului ei, rămânând însărcinată în afara căsătoriei. Pentru ca familia să-şi recâştige onoarea pierdută, tradiţia musulmană îi cere să o ucidă pe cea care a păcătuit. Fugind din calea unei morţi sigure, Salma alege refugiul în închisoare, unde dă naştere unei fetiţe care îi va fi însă imediat luată de către statul iordanian şi dusă într-un orfelinat pentru copiii nelegitimi. Adoptată apoi de o călugăriţă misionară, Salma imigrează în Anglia, unde începe o nouă viaţă, în poate cel mai britanic oraş din toate, Exeter. Aici, tânăra musulmană încearcă din răsputeri să se adapteze, să-şi învingă complexele şi prejudecăţile, dar teama obsesivă, durerea exilului şi dorul de copilul care i-a fost răpit o împiedică în fiecare clipă.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi
Comenteaza! »