Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
Dumnezeu este singurul meu prieten
Ana Drăgoianu (mai cunoscută prietenilor, dar şi cititorilor, ca Any Drăgoianu) a publicat la Editura Sitech din Craiova un volum de versuri intitulat „Dumnezeu este singurul meu prieten”, după titlul uneia dintre poeziile cuprinse.
Lansarea are loc la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, în data de 6 ianuarie 2012, de la ora 15:00,, la şedinţa Cenaclului Epigramiştilor Olteni. Publicul va fi format nu numai din membrii cenaclului, ci şi din prieteni şi apropiaţi, iubitori de poezie. Printre participanţi: Excelenţa Sa, Petre Gigea-Gorun, preşedintele CEO şi vicepreşedinte UER, Marius Coge, jurist, vicepreşedinte CEO, Nelu Vasile, director revista Turburele, Marian Grigore Dobreanu, redactor Timpul-Gorj, Laurian Ionica, cel mai premiat membru al cenaclului la toate festivalurile de umor din ţară, prof. dr. univ. Ion Pătraşcu, Marieta Marancea, membră USR, doctor Elena Buznă, membră USR, Alexandru Stuparu, directorul Casei de Cultură Traian Demetrescu, Radu Alexandru, inginer, Ion Ungureanu, jurist etc.
Any Drăgoianu pune la dispoziţia cititorilor, cu generozitate, volumul în format digital (PDF) prin Biblioteca Citatepedia.
Continuare »
Şerban Cioculescu către Mircea Trifu: „Păcătuieşte mereu, ca şi mai înainte, cu alte poante, la fel de reuşite!”
În anul 1976, Mircea Trifu avea gata pentru tipar volumul său „Epgramma”. Mai avea nevoie de ceea ce de obicei prezintă cititorilor pe autor şi creaţia sa – prefaţa, în care scop a adresat următoarea rugăminte:
Academicianului Şerban Cioculescu
Acestui nou născut volum –
Prin care-mi pun autograful –
Spre a porni voios la drum,
Vă rog să-i scrieţi epitaful!
Continuare »
Viaţa lui Cincinat Pavelescu
Viaţa lui Cincinat Pavelescu s-a desfăşurat între 28 octombrie 1872 şi 30 noiembrie 1934, când îşi dă obştescul sfârşit în Urbea Braşovului. Pentru urmaşi el trăieşte însă şi în prezent şi va trăi încă multă vreme, prin opera sa literară, ca poet de seamă şi epigramist de primă mărime, cu deosebite merite în literatura română şi mai ales în impunerea epigramei ca specie de sine stătătoare.
Elis Râpeanu, doctor în filologie, scria în cartea sa „Epigrama în literatura română”, apărută în Editura Dealul melcilor, Braşov, 2001, pg p.224, despre epigramă că „o dată cu Cincinat Pavelescu această specie atinge culmea. Când vorbim despre Cincinat Pavelescu şi despre Păstorel Teodoreanu, vorbim de condiţia epigramei româneşti, datorată creaţiei lor, aportului deosebit la dezvoltarea ei, puterii de înrâurire pe care au avut-o asupra urmaşilor.”
Continuare »
Pledoarie pentru epigramă
După pilda prietenului nostru comun Rică Venturiano, fost-am şi eu, prin anii 1952-1957, „Studinte-n Drept şi Publicist” la Universitatea din Bucureşti.
Printre colegii de redacţie îi aveam pe viitorii jurnalişti Ion Arcaş, Ion Bucheru şi Cornel Tabacu, cei care s-au folosit de prilejul sărbătoririi revelionului pentru a pune la cale şi realiza apariţia, la 27 decembrie 1956, a unei pagini cu epigrame care – ca să nu se poată spune că ar fi fost adresate cine ştie cărui conducător de partid sau de stat – au fost dedicate colegilor şi colaboratorilor truditori în redacţia noastră. Aşa s-a întâmplat că am fost şi eu băgat în seamă cu absolut realele şi recunoscutele două slăbiciuni: fizică şi epigramistică. Dintre cele 2, reproduc aici catrenul scris de Ion Bucheru, (semnat „un fost colaborator” întrucât – de câteva luni – devenise redactor la „Viaţa Studenţească”):
Lui Culicovschi (jurist) care a comis o epigramă:
Ţi-am fotografiat catrenul,
Chiar ţi l-am pus parol! în ramă
Dar trebuie o pledoarie
Să mă convingi că-i epigramă!
Continuare »
„Luxul” de Constantin Stamati-Ciurea
Nu anii îmbătrânesc pe om, ci viaţa, pentru că starea normală a omului este indiferentismul…
Ce exprimă cuvântul lux?
Expunerea sau desluşirea deşertăciunilor omeneşti, în care partizanii senzualismului caută desfătarea trupească, găsind că în ea este originea tuturor ideilor noastre în contra idealismului.
Orişicum să fie, dar luxul este viciul cel mai atrăgător, cel mai molipsitor, din care se nasc toate calamităţile ce aduc la pieire nu numai individualitatea omenirii, ci dărâmă şi stinge naţiuni întregi.
Continuare »